Dragostea LOR...

~Capitolul VIII~

M-am trezit. Eram inca in camera secreta.

In fata mea se afla Mike. Era asa de trist si obosit.

-Cum a fost la intalnire? Ti-a placut?

-Mike. Te rog. Te iubesc! Nu fi asa cu mine.

- Atunci demonstreaza!

-Mike, acum am venit de la o intalnire. Cu Shane. NU ii pot face asta.

Mike s-a apropiat de mine.

-Esti minunata, cand spui ca ma iubesti.

Eram atat de aproape unul de celalalt. Eram atat de aproape sa il sarut. Dar chiar atunci Shane a intrat in camera.

-Sper ca nu deranjez. - avea o voce goala. Acea vocea unui vampir; a unui trup fara suflet.

-Nu frate. - a spus Mike. Si cred ca aceasta a fost cea mai mare minciuna pe care a scos-o el pe gura de cand il cunosc.

-Shane. Nu a ceea ce crezi. -am spus eu.

- Ba da. Este exact ceea ce cred. Daca nu as fi intrat eu, Mike te-ar fi sarutat si luand in considerare ca aveti un pat la dispoztie si ca noi nu dormim...mda. Exact ceea ce cred eu.

M-am ridicat in sezut si am vazut ca Shane mi-a pregatit micul de jun. Offf. Era asa de dragut cu mine. Si eu...ma sarut cu fratele lui.

-Sofi. Ti-am adus ceva de mancare. -mi-a spus Shane.

-Nu trebuia.

-Mda, ar fi putut sa iti faca si Mike asta. Tie iti este tot una. -mi-a spus el.

In acel moment am crezut ca am sa ma duc la el si am sa ii dau un pumn in fata; ca am sa ma apuc de plans.

M-am dat jos din pat si am alergat intr-o alta incapere, ca sa nu ma vada plangand. Cat timp am alergat l-am auzit pe Shane care spunea:

-Sofi..nu am vrut sa sune asa. Imi pare rau...

Dar eram asa de nervoasa ca orice mi-ar fi spus nu era bine venit.

Peste cateva secunde am auzit pe cineva batand la usa.

-Sofi, sunt Mike. Deschide te rog.

I-am deschis, dar nu vroiam sa ma vada asa. Eram un dezastru.

-Sofi, nu mai plange.

Si-a dus mana la fata mea si mi-a sters lacrimile.

-El nu a vrut sa spuna asta...

-Daca nu ar fi vrut, nu ar fi facut-o!

El ma luat in brate, iar eu am inceput sa plang si mai tare. Eram asa de nervoasa, dar si trista.

-Totul o sa fie bine, Sofi. O sa fie bine.

-Vreau sa ma duc in camera mea.

-Haide sa mergem.

M-a dus in camera si m-a pus in pat.

Mike mi-a adus o ciocolata calda, care a fost gustoasa.

-Sofi, nu poti continua asa. Si nici eu nu pot. Te iubesc prea mult si tot timpul o sa am scapari de genul.

-Inteleg.

-Pot sa te imbratisez. Ca prieteni?

-Da...haide langa mine.

-Vreau sa stii ca eu mereu te voi iubi. Esti ingerul meu, si am sa fac tot ce imi sta in putinta sa te fac fericita.

Eram asa de indragostita de Shane. Este adevarat ce il simpatizam rau pe Mike..Dar nu se putea compara cu ceea ce simt pentru Shane. Asa ca am atipit cu gandul ca am sa ma impac cu Shane si cine stie..poate Mike o sa isi gaseasca pe si el cineva.

HEY. INCA UN CAPITOL.

CAM SCURT, STIU. DAR ATAT AM PUTUT SA SCRIU.

SCUZATI GRESELILE DE ORTOGRAFIE.

VA ROG SA VA SPUNETI PAREREA.

URMATORUL CAPITOL NU STIU CAND IL PUN. AM O LIPSA DESTUL DE MARE DE INSPIRATIE. CAM ASA CUM AM AVUT SI IN CAPITOLUL ASTA. SCRIU SI STERG SI, IAR SCRIU SI IAR STERG....

O ZI FRUMOASA!! :*