Dragostea LOR...

~Capitolul XV~

Au trecut multe zile...nu stiu exact cate; stiu ca nu am mai vorbit atat de mult cu Oliver. Simteam ca nu ma lasa Shane. Il salutam si toate cele, dar nu mai era asa, totul s-a shimbat de la doar un singur sarut. Era scoala si totul parea sa revina la normal.

Acum era dimineata si un chip cunoscut se contura lent in fata ochilor mei. Mike? Oare vad bine? Mi-am frecat ochii ca sa fiu sigura ca ceea ce vad este adevarat. Da, chiar el Mike statea acolo si imi zambea, de data aceasta ca un prieten mai mult:

-Sofi, Sofi. Nu te schimba nimic, nu?

- Ce ar fi trebuit sa ma schimbe?

-Oh. Nimic. Am auzit ca l-ai cunoscut pe Oliver. Hmm. Si inca cum. si a inceput sa rada.

-Vaii. Dar nesimtit te-ai facut in ultima perioada.

-Scuza-ma ca acolo ne invata ca trebuie sa fim mai presus de oameni si sa ne comportam ca atare.

-Ohh vai draga; ti-au spalat creierii?! Mai meri de aici...

Asa am inceput amandoi sa radem.

-Deci, vi sus? Sa stii ca azi nu e neaparat sa mergi la scoala. Rezolv eu cu profesorii.

-A ajuns cumva ingerul meu pazitor??

-Hai gata. Nu mai fi atat de sarcastica.

I-am zambit.

-Stai.- mi-a spus. Ochii tai, ce au?

-Cum adica ce au??

-Pai nu stiu. Vad in ei multe. Sa stii ca eu, cel putin sunt atent la detalii si fac conexiuni foarte repede. Spre deosepire de lentu' de Shane.

-Hei! Nu fi naspa.

-Naspa? De cand vorbeste printesa asa?

-Hai ca iara incepe. Ma lasi?! :)) Sa mergem sus mentalistule.

-Imi place cum suna. Mentalistul, mentalistule.

Dupa ce a zis asta mi-am dat ochii peste cap si l-am dat la o parte ca sa pot ajunge la tablou si sa pot urca sus.

Am urcat alaturi de Mike. Shane are acolo pe pat statea intins.

-Salut, Mike, Sofi...ce faceti? -Shane nu s-a ridicat de acolo. NU a venit sa ma sarute...nu nimic.

-Ăăăm. Bine, azi nu ma duc la scoaa deci cred ca am putea face ceva. -am spus eu.

-Sofi. Azi nu ma simt bine...stii aseara am fost la vanat si m-am intalnit cu alti vampiri si eu eram singur, iar ei erau trei...sincer, mi-am cam luat-o.

-Ce ai facut?? Shane!! -am strigat eu. Esti bine? Da-mi voie sa ma uit. Am alergat ca nebuna spre el.

In timp ce eu ma indraptam spre Shane. Mike a spus:

-Băi, frate...sper ca nu ne-ai bagat in bucluc.

-Nu, nu. Erau doar nervosi pentru ca eu am trecut pe teritoriul lor.

-Ai fost in afara tarii? -a intrabat Mike.

-Cam asa...

Eram langa Shane. M-am uitat la fata lui, era intacta Doamne ajuta. Era doar foarte obosit. M-am uitat mai jos. Avea bluza plina de sange.

-Shane!!

-Stai linistita, nu mai sangerez. E uscat, vezi?

-Dar totusi!

M-am uitat din nou la el avea o rana la picior care a sangerat, dar acum.e bine.

-Haide sa te ridicam, te ducem jos, faci o baie, asa cum poti si dupa iti pansez eu ranile. Bine?

-Da, cred ca e bine asa.

Asa am si facut. Dupa ce a facut baie (in cada mea ,tin sa precizez) a iesit cu un prosop de la talie in jos. Ohh mama. Asta clar este rai.

*

*

*

*

*

*

*

*

*

Dupa multa asteptare, din partea voastra si dupa ceva munca din partea mea; am reusit sa pun  acest capitol...au trecut o gramada de luni, stiu. Dar sunt pe  a8-a si trebuie sa invat si mai vreau sa si lenevesc si nu am avut timp si chef si na...scuze ca v-am lasat sa asteptati. Si imi mai cer scuze pentru greselile de ortografie. Sa va spuneti parerea, va rog! :)

*

*

*

*

*

*

*