Blood Love⛔️

15.

Mi s-a oprit respiratia . C-cum sa fac asa ceva ? E atat de mic si de fragil, mai are miliarde de lucruri noi de facut! Sa-i distrug viata , copilaria , doar pentru dorinta de razbunare ?
Eram sigura ca tremur si am simtit cum aveam sa izbugnesc in plans in orice secunda .
- P-parintii lui? Unde sunt? am spus si nu mai imi recunosteam vocea .
- Drace , ce ne pasa noua?! Nu mai trage de timp!
Era nervos , dar sincer nu imi pasa . Asta nu e ceva usor, e practic decizia vietii mele , am nevoie de timp sa ma gandesc ! Si ochii inlacrimati si plini de suferinta ai micii fapturii din fata mea nu ma ajuta deloc.
Deodata ceva vibreaza in spatele pantalonilor mei.Telefonul.
From : Harry
Text: Unde esti?
Perfect, asta era ultimul lucru de care aveam nevoie !
Oare a primit cadoul meu ?
- Pot sa raspund? L-am intrebat pe Damon cu glas tremurat .
A incuviintat desi nu ma asteptam sa-mi de-a voie .
Am oftat si i-am scris inapoi:
For Harry
Text : Sunt la un prieten si ne cam deranjezi :) Ce dracu vrei? Lasa-ma in pace !
Daca ai sti tu Harry ce urmeaza sa fac.
O lacrima mi-a curs dar am sters-o repede .
From : Harry
Text : Ce vreau? Sa-ti multumesc ca m-ai impuscat fix cand iti futeam prietena.
Am simtit un gol in stomac . Stiam ca nu-i pasa , dar acum cand lucrurile sunt si mai clare, doare al naibii de tare.
Mai avea tupeul sa imi spuna ca o sa-mi explice totul si ca nu e ceea ce cred, dar imediat dupa asta s-a dus sa isi faca de cap cu Tarfa de Cara . Ma simt ca un rahat . Il doare undeva de mine , pe toti ii doare undeva de mine .
Nu . Lucrurile nu or sa ramana asa . Or sa plateasca pentru toate ranile pe care mi le-au facut pe suflet .
Cand mi-am dus mana la obraji erau uzi .
E ultima zi cand mai plang , jur.
Am aruncat telefonul pe podea si l-am calcat cu piciorul. M-am intors spre Damon care ma privea , si puteam sa jur ca mai avea putin si radea .
De mine . Ii place sa ma vada asa , neajutorata si ranita . Il amuza suferinta mea .
Fara sa ma gandesc prea mult am luat un pistol la intamplare din zecile mii si cu ochii inlacrimati am tras , iar copilasul a cazut la pamant , podeaua fiind acum plina de sange.
Nu o sa uit niciodata privirea rugatoare pe care mi-a aruncat-o inainte sa apas pe tragaci .
M-am apropiat de el si l-am sarutat usor pe frunte . Fata ii era schimonosita de durere.
Imi pare rau .
Si deodata nu am mai simtit nimic. Nu credeam ca e posibil sa ma simt asa de goala , dar se intampla . Trupul meu era acolo dar sufletul ma parasise.
Eram rece si indiferenta. O facusem. Imi inchisesem sentimentele .
Nu voi mai simti nimic in toata viata mea. Nici tristete, nici fericire. Nimic. Fara emotii. Si poate ca e mai bine asa.
- Felicitari micuta Katerine. Acum esti pregatita pentru razbunare.

Peste doua saptamani

Am indurat lovituri peste lovituri, am muncit zi de zi . La inceput a fost greu.
Nu stiam sa fac nimic , si Damon ma batea de fiecare data . Mi-a spart nasul, mi-a rupt mana , mi-a invinetit fata si mi-a facut rani pe tot corpul .
Dar nu m-am dat nici macar o clipa batuta, de fiecare data cand ma punea jos, desi eram epuizata , ma ridicam.
Acum stiam sa manevrez un cutit cu atata indemanare incat fratele meu a ramas mut cand m-a vazut in actiune. Acum stiam sa folosesc toate armele posibile si aveam atata precizie incat nu ratam niciodata tinta .
"Esti cu adevarat speciala " mi-a spus Damon odata si ala cred ca a fost singurul compliment pe care l-am auzit din gura lui pana atunci .
La finalul fiecarei zile cadeam lata ca sa ma trezesc cateva ore mai tarziu si sa o i-au de la capat .
Dar a meritat . Acum toti lasa capul in jos cand ma vad si profesorul meu e mandru de mine .
Acum sunt pregatita sa incep adevarata razbunare si prima pe care o voi zdrobi va fi Cara .
Azi . 22 Martie toata familia si prietenii ei vor tine doliu si vor jeli langa o piatra prafuita de mormant .

***
- Sa-mi aduci vesti bune micuta Katerine. mi-a spus Damon sarutandu-ma usor pe frunte .
M-am apropiat foarte mult de omul asta , si il respect mai mult decat cred ca e posibil . El mi-a dat nastere , el a creat-o pe "Katerine" si ii voi ramane vesnic recunoscatoare pentru asta .
Mi-am pus ochelarii de soare si am derapat cu viteza . Geamurile noii mele masini erau fumurii asa ca am parcat fara nicio inhibitie langa liceu .
Nu cel provizoriu, cel nou , care se pare ca a fost din nou pus pe picioare .
M-am lasat de scoala , am lucruri mai importante de facut si cu siguranta ma pis pe visul meu de a ajunge avocata .
Acum sunt Katerine , iar Jessica e undeva foarte adanc ingropata in inima mea , si sincer nu cred ca va mai iesi vreodata de acolo .
M-am incruntat cand i-am vazut pe Cara si Harry iesind impreuna .
Trebuie sa scap imediat de idiotul asta.
Si stiam exact ce trebuie sa fac .
- Alo . a raspuns cu obisnuinta lui aroganta si vocea ragusita .
- Harry .
Cand mi-a auzit vocea a facut ochii mari si s-a departat de Cara .
- JESSICA TE-AM SUNAT IN DRACI, UNDE NAIBA AI FOST IN ULTIMELE DOUA SAPTAMANI? TE-AM CAUTAT PESTE TOT, AM CREZUT CA AI MURIT!
Ce emotionant cretule .
- Din cate vezi sunt vie. Te astept la mine acasa , noi doi cred ca avem de discutat.
- Sunt pe drum . *Apel terminat*
Exact cum credeam . I-a spus ceva Carei dupa care a urcat in masina lui si a plecat . Ea a facut la fel, oarecum dezamagita .
Am urmarit-o pana acasa si imediat cum a intrat in casa , m-am dat jos si am urmat-o . Stiam de pe vremea cand eram prietene ca locuieste singura.
Tocmai se descalta si a incnit cand ma vazut.
- Jessica?!
Am luat-o in brate plangand.
- Imi pare asa de rau pentru tot! N-am vrut sa ne departam in halul asta, esti cea mai buna prietena a mea. Mi-am amintit totul, acum stiu ca am gresit. Harry te iubeste pe tine si tu pe el, nu stiu ce a fost in mintea mea! Nu vreau sa te pierd Cara!
- Doamne prostuto nici eu nu vreau sa te pierd ! In toate zilele astea m-am gandit doar la tine , cred ca as fi murit daca ti s-ar fi intamplat ceva rau. Nu trebuie sa iti para rau, eu sunt singura vinovata ! Am reactionat impulsiv cand tu sufereai de amnezie, m-am gandit doar la mine cand trebuia sa iti fiu alaturi! Am fost o prietena ingrozitoare, sper sa ma poti ierta dar nu stiu ce a fost cu mine in ultimul timp, am devenit obsedata de Harry! mi-a raspuns sughitind din cauza lacrimilor.
M-am uitat la ea zambind slab.
- Conteaza ca acum ne-am impacat si nu ne vom mai desparti niciodata. Avem nevoie una de alta mai mult ca oricand.
Ne-am mai luat o data in brate dupa care i-am sters lacrimile.
- Multumesc, esti cea mai buna sora.
- Si tu. Acum du-te si fa-ti baie, banuiesc ca esti obosita din cauza scolii. Avem multe de vorbit.
-Ai dreptate. Nu stau mult, promit. Intre timp poti sa te uiti prin garderoba mea, am o groaza de chestii noi.
Si cu asta a disparut.

Peste zece minute

Am deschis usor usa de la baie. Ma bucur ca nu a renuntat la obiceiul de a face baie cu cada plina si castile in urechi.
Exact ca pe vremuri.
Am apucat-o de gat si a inceput sa tipe, groaza instalandu-se pe fata ei.
I-am facut cu ochiul si am bagat-o cu capul la fund .
Nu a rezistat prea mult , in scurt timp orice miscare de opunere din partea ei oprindu-se .
I-am pus mana la gat. Nu avea puls , asa ca am zambind scotandu-mi manusile .
Sa vedem ce o sa spuna Harry cand o sa afle ca dragostea vietii lui s-a sinucis .
Am injurat cand telefonul meu a inceput sa sune .
- Da.
- Sunt la tine acasa si tu nu esti.
- A , pe bune ? Imi pare rau atunci.
- Baga-mi-as pula, ma iei la misto?
- Nu stiu, tu ce zici?
- Vreau sa te vad , chiar trebuie sa vorbim . Si nu sunt singur. E si idiotul de Zayn aici .
Zayn.
- Harry , ne vedem in iad . Pana atunci ai grija de tine . Nu sti niciodata ce se poate intampla .
I-am inchis si am rupt cartela .
- Pa Cara , o sa-mi multumesti si tu tot in iad ca ti-am oferit o moarte usoara, chiar daca nu asta planuiam . Din pacate, restul nu or sa aiba norocul asta.