Joanne the Ripper (Joanne Spintecatoarea)

4. Casa groazei

L-am privit interesata.
-Casa groazei, zici? Si la ce ar trebui sa ma astept de la acest loc extraordinar de... hmm... criminal?
Slenderman zambi putin superior si apasa pe un buton de pe o telecomanda. Prin ploaia aparura cateva raze de lumina, niste reflectoare, a caror lumina infatisa...
...un fel de casa de povesti.
-Iti bati joc de mine, asta numesti tu casa groazei? Am pufnit eu in ras.
-Vai, dar asteapta sa intri inauntru..
Odata ce am trecut pragul, am inteles. In afara de faptul ca mirosea ingrozitor a igrasie si era plina de panze de paianjen, casa parea desprinsa din decorul unui film horror gotic, combinata cu casa damiliei Adams si pudrata din belsug cu portrete care pareau sa te urmareasca oriunde mergeai. M-au luat fiorii.
-Dumnezeule, am soptit.
M-au condus apoi spre etajele casei, care deveneau mai prezentabile, dar foarte... hmm... interesante. Fiecare camera avea un stil propriu, probabil ales de locuitorii ei.
-Cati oameni stau aici?
-Fiinte, ma corecta absent Slanderman. Douazeci, daca nu le pui la socoteala animalele de companie, a continuat, incepand sa caute frenetic ceva in buzunarele hainei sale lungi. Scoase un manunchi de chei si se indrepta spre o usa inchisa. Joanne auzi un falfait de aripi si se agata de Jeff.
-Ce-a fost asta?
-Doar corbii mei, a raspuns o fata cu o privire destul de acra, imbracata intr-o rochie neagra care ii scotea in evidenta pielea alba ca marmura. Cine-i fata asta, Slandy? Alta curva de-a lui Jeff? Continua ea stramband din nas si facand o expresie imbufnata perfecta, strangandu-si buzele subtiri si rujate cu negru.
Am privit-o cu ochii stralucind de furie. Cine era ea sa se ia de mine fara sa ii fi facut nimic?
-Morr, fi politicoasa cu oaspetii si noii locatari, o atentiona Slenderman. Altfel o sa ma simt nevoit sa te dau afara.
Fata -Morr- se rasuci imbufnata pe calcaie si pleca, insotota de chicotelile lui Jeff.
Slanderman deschise usa.
-Joanne, asta va fi camera ta de acum inainte, spuse el, aproape ceremonios.
Era simpla, cu aceeasi infatisare precum parterul, asadar am dedus ca pur si simplu era nedecorata.
-Oh, am exclamat, oarecum uimita. Multumesc, cred.
-Nu-i nevoie, e dreptul tau care vine odata cu apartenenta la casa groazei. O sa vorbim la cina si despre obligatii.
Slenderman dadu sa plece.
-Slandy? N-ai uitat nimic? Intreba Jeff.
-Oh. Corect.
Scoase un teanc de bancnote din buzunar.
-Astia-s pentru mobila, spuse el. Micul dejun la 9, pranzul nu-mi pasa, cina la 7.
-Si cat e ceasul acum?
-4 dimineata. Poti sa-l iei pe Jeff maine sa-ti cauti mobila tapet si ce-ti mai trebuie. La cina o sa iti dau contractul. Acum dormi, spuse el, apoi il trase pe Jeff afara si inchise usa.
Cum am pus capul pe perna, am adormit un somn fara vise.