Joanne the Ripper (Joanne Spintecatoarea)

9. Ups.

-Ce-a fost asta? M-a intrebat Icy derutata. Si de ce m-ai pus sa ma imbrac atat de... de... de acoperita?
-Lu, de aia. Nu o cunosti cum o cunosc eu. Crede-ma, nu ai vrea sa o cunosti cum o cunosc eu.
Am simtit fiori pe sira spinarii cat deschideam usa de la masina, amintindu-mi cat de bine ne cunosteam eu cu Lu. Fumaseram impreuna, bauseram impreuna, ne drogaseram impreuna, vanduseram marfa impreuna, si numai dumnezeu stia de cate ori facuseram sex.
Am simtit si mai multi fiori cand mi-am amintit de acea primă dată.
-Acum unde? Ma intreba Icy.
-Acasa, am raspuns, fiind insa pierduta in amintirea mea.
Eram bete amandoua. Si fumaseram cateva jointuri... 10? 15? Nu mai stiu cate fusesera.
Stiu ca a venit cu ideea sa mergem la ea si n-am avut nici cea mai mica intentie sa ma impotrivesc. Si stiam la ce sa ma astept. O, ba mai mult, chiar imi dorisem asta.
Fusese ireprosabila. Mai buna decat orice tip avusesem pana atunci. Si avusesem destui.
Cel mai misto era ca niciodata nu am avut obligatii una fata de cealalta. Cand ne trosnea, pur si simplu, o faceam. Doar noi, sau cu altii... nu conta, experienta era la fel de interesanta.
Mi-am dat seama ca am ajuns si ca eram excitata rau cand Icy a parcat masina. Damn.
M-am ridicat incercand sa par calma, mi-am strans lucrurile si am intrat in camera la mine. Am aruncat tot pe podea, intr-un colt, si m-am postat in fata oglinzii. Incet, cum faceam cand eram mica si imi descopeream corpul, am inceput sa ma dezbrac. M-am uitat la mine, asa incaltata cu pantofii aia cu tocuri imense, cu machiajul intins in mod sofisticat si ochii putin rosii. M-am demachiat, si m-am uitat iar in oglinda. Am aruncat si pantofii intr-un colt si m-am privit fascinata. Nu-mi aminteam sa fi aratat asa, ma simteam de parca eram prinsa in corpul altei persoane.
M-am aruncat in pat fara sa ma obosesc sa ma mai imbrac, mi-am tras patura pana in gat si am adormit.
Pe la rasarit, s-a auzit o bufnitura in fata usii mele. Deschid si dau de Icy, imprastiata pe jos.
-Ce nai...?
-Am cazut, raspunse ea, si se ridica, apoi isi aranja halatul si se uita la mine. Ii pica falca.
-Ce? Fac eu, si ma uit in jos, sa vad ce purtam. Oh. Ups.
Ridic privirea si dau de ochii ei, care imi amintesc de Lu. Sunt tentata sa o chem inauntru, sa ii arat toate pacatele pe care le puteam face... dar ceva m-a facut sa trantesc usa si sa vreau sa ma ascund. Nu puteam face asta, nu cu ea. Ar aparea implicatii, eram sigura de asta, si era ultimul lucru pe care il voiam.
M-am imbracat, ca sa evit accidentele, si am scos un pachet de tigari.
Ma speriase cumva noaptea aia. Si stiam ca nu urma sa mai pot dormi.
Mi-am aprins tigara si m-am sprijinit pe fereastra. Rasaritul se zarea undeva in dreapta mea, dupa coltul casei. Am privit in gol, peste crengile padurii din spatele casei. Toate lucrurile alea... ma speriau. De ce ma speriau? Niciodata inainte nu se intamplase. Hm, sau poate eram prea treaza, asta putea fi un motiv destul de bun.
Am privit drept spre rasarit, la timp ca sa vad soarele saltandu-se majestuos deasupra orizontului. Urma sa ma aranjez in seara aia, probabil era de la hormoni.
Linistita la gandul ca am gasit solutia, mi-am bagat castile in urechi si am dat drumul la muzica, apoi m-am apucat sa aranjez prin camera. Am bagat marfa intr-un sertar cu cheie, apoi marea dilema: ce fac cu cheia? Am aruncat-o in paharul cu pensule de machiaj. Done.
Am coborat plictisita la masa, sperand ca nu dau de Icy, Morr, si preferabil nici de Jeff. Norocul meu, in bucatarie era Laughing Jack. O schimbare placuta, in opinia mea, chiar daca infatisarea lui ma speria putin.
-Si deci, noua pe aici?
-Asa s-ar zice, am raspuns.
-Cand ai de gand sa te ocupi de prima crima?
-La noapte, am raspuns, pe negandite.
-Vino sa iti arat ceva.
Am insfacat o bucata de placinta din farfurie si am luat-o dupa el. M-a condus... intr-o camera plina de arme.
-Oh, am zis, sprijinindu-ma cu soldul de tocul usii.
-Intr-adevar, a ras Jack. Nu vrei sa le admiri?
Am terminat placinta, mi-am scuturat firimiturile de pe haine si am inceput sa admir armele. Mi-au atras atentia unele de sticla neagra. In timp ce imi treceam degetele peste ele, m-a lovit o curiozitate.
-De ce imi arati astea?
-Pentru ca ma gandeam ca poate vrei un cutit sau ceva, a raspuns el, zambind. Avem si ace, foarfece, in caz ca te simti mai confortabil cu ele.
-Nu tocmai... si unul pe care il aleg il pot pastra?
-Bineinteles. Cred ca Slenderman a uitat sa mentioneze asta.
Privirea mi-a picat pe un pumnal de argint, cu manerul infasurat in ceva negru.
-Ăla, am zis, privind pe directia lui.
-Nici nu ma indoiam, ma asigura L.Jack, si imi oferi cutitul, cu manerul inainte.
L-am aruncat de cateva ori in aer. Era perfect.