Cap III- Cand prima zi se prelungeste

806 32 3
                                    

Dimineata urmatoare telefonul sunase la ora 7 dimineata. Deschisesem ochii gandindu-ma ca inca sunt in San Francisco, dar realitatea ma izbi din plin in momentul in care observasem scandurile din lemn galben si nodurile din tavanul aplecat. Camera mea incepuse sa prinda in sfarsit o forma normala: pastrasem acelasi pat dublu, desi nu aveam frati si nici nu ma gandeam ca aveam sa-l impart in scurt timp cu cineva. Imi placea confortul de a dormi intr-un pat imens, in care sa ma pot tolani in voie. In dreptul geamului oamenii care ne ajutasera cu mutatul montasera si un birou masiv de lemn, care trebuia sa imi foloseasca in momentul in care incepeam testarile. In sfarsit, in coltul opus usii organizasem un mic salon oriental, cu o multime de perne colorate si o masuta joasa, pentru a-mi primi viitoarele prietene pe care, iata, trebuia sa mi le fac in Mayflower. Aylin era o fata draguta, ma insotise in dupa-amiaza plictisitoare de ieri si ceva imi spunea ca avea sa ramana langa mine in odiseea pregatirii balului. Pe ceilalti inca nu ii cunoscusem, cel putin nu oficial.

Somnoroasa, deschisesem larg geamul. Maica-mea ma privase inca o data de entuziasmul ei obositor plecand cu doua ore inainte de inceperea programului cu siguranta pentru a studia cataloagele si pentru a se hotari cu privire la clasa la care avea sa-si aleaga dirigentia. O ceata fina se ridica dintre dealuri : era racoare de-a binelea.

Deodata suna telefonul : primisem un mesaj.

Spor la gasit hainele potrivite pentru vremea asta !

Era Aylin.  Uitasem ca intr-adevar, eram intr-un orasel aproape de munte. Plictisita, ma indreptai spre sifonier si gasii un paltonas suptire albastru inchis. Cand sa imi aleg o pereche de blugi mai de doamne-ajuta, imi sari in ochi uniforma proaspat calcata agatata de clanta usii. Nu-mi venea sa cred, uitasem complet ca pentru prima oara in viata mea trebuia sa port uniforma. Deodata ziua devenea din proasta oribila. Intai frigul, apoi uniforma.

Nu sunt aici, sunt pe Ocean Beach in iubitul meu San Fran, imi spuneam in gand tinandu-ma de tample.

Pana la urma zarurile erau deja aruncate, trebuia sa ma supun acestor reguli noi. Asa ca insfacasem in sila uniforma si ma imbracasem indiferenta. Nu era chiar rau, daca faceam abstractie de faptul ca aratam ca o irlandeza la o defilare cu ocazia zilei Sfantului Patrick. Fusta scurta verde inchis si camasa cu maneci bufante imi dadeau un aer etno complet anacronic. Dezgustata, insfacasem in sfarsit geanta cu caiete,imi trasesem paltonul si iesisem pe usa nu inainte de a-mi pieptana parul si de a-l lasa pur si siplu pe spate.

In drum spre liceu ma incerca din nou o senzatie speciala de greata, ca de fiecare data cand schimbam decorul. Pentru prima data imi permiteam mai mult timp pentru a admira oraselul. Strazile inguste erau aproape goale la ora aceea a diminetii. Pe artera principal extraordinar de larga castanii incepeau sa isi piarda frunzele. Bistrourile si cafenelele isi deschideau portile, barmanii somnorosi aranjau neincrezatori mesele si scaunele pe terasa. Era frig si oamenii nu se mai opreau ca alte dati sa isi bea in liniste cafeaua citind ziarul de dimineata. Intr-un colt, ascunsi sub prelata unui bistro cativa tineri curajosi imbracati gros luau micul dejun tremurand. Peisajul era intr-adevar frumos, ceata se ridicase si puteam in sfarsit sa vad varful colinelor inverzite de palcurile de brazi. Pentru prima oara de cand eram in Mayflower, zambisem. Poate totul nu era chiar atat de negru.

In curtea liceului, aceeasi agitatie ca si ieri. Grupuri de fete de bani gata isi etalau pantofii de lux, singurii din garderoba care puteau sa faca diferenta. Dezamagita am oftat la cizmele mele de ploaie simple si lacuite.

Din marea de elevi o mana ma insfaca, tragandu-ma pe margine.

-          Hei care-i treaba, stii sa te folosesti de ultima tehnologie in materie de comunicare ?

-          Hei draguto, vorbesti cu cineva care a crescut in San Francisco!

-          Antunci unde dracu’ iti tii telefonul?

Domnului profesor, cu foarte multa dragoste.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum