Silent Storm

Capitolul 2

Dupa trei zile de la intalnirea cu necunoscuta fata, nu am mai intalnit-o. Si cu toate ca prezenta ei ar fi trebuit sa se risipeasca si sa se transforme intr-o ceață slaba, aproape inexistentă, ea continua totusi sa existe in constiinta mea, iar eu continui sa o compar cu tot ce întâlnesc. Atentia mea este distrasa continuu de amintirea ei, de vocea ei profundă, de felul in care ochii ei priveau cu multa compasiune un simplu fenomen al naturii, ploaia. Am realizat destul de devreme ca as fi vrut sa ma priveasca pe mine astfel, nu niste stropi de ploaie ce nu ii pot mulțumii cum se cuvine si nu o pot face la fel de sincer cu as face-o eu. Socul a dispărut sau cel putin m-am obisnuit cu el, cu socul ca am devenit dependent de ceva la care nu am acces absolut deloc. Nu am incercat sa o uit prin alte fete. Nu. Amintirea ei, chiar si comparată cu imaginea alteia, ar jigni-o.

- Poti sa te duci acum?

Îmi indrept atentia spre sursa sunetului ascutit, miorlăit si foarte enervant, al reprezentantei elevilor in consiliul liceului. Mereu a vrut sa imi atraga atentia dar nu am luat asta in considerare, insa acum chiar nu am auzit ce trebuie sa fac, iar asta este o situatie destul de jenanta. Ce dracu' spunea? Haide, gandeste! Altfel, risc naibii sa ii injur pe toti pentru ca mi-au intrerupt analiza, sau reanaliza.

- Ce anume mai exact? Ai nevoie si de un document anume de la acel elev?

- Am nevoie de certificatul de naștere, cartea de identitate si poti sa o aduci chiar pe ea aici.

- Repeta-mi te rog numele, sa fiu sigur ca duc pe cine trebuie si clasa.

- Sharon Rain. C2. Gold, astazi dupa ore va trebuie sa mai stai cu mine sa lucram la dosarul elevei. Trebuie arhivat.

Bineinteles ca accentul cade pe cuvantul "mine" si dispune de un entuziasm prost mascat. Uneori o cred in stare sa ma drogheze si sa ma violeze, noroc ca am fost crescut sa nu am incredere in nimeni. Ignorand sentimentul de repulsie pe care mi-l starneste fata asta si faptul ca doar ea, o coincidenta stranie, uita ca nu imi place sa imi fie strigat prenumele, mai ales nu de ea, parasesc sala consiliului.

Ajuns in fata clasei, bat la usa insa nu mi se raspunde asa ca deschid cu o iritare care se vrea a fi evidenta, insa tot eu realizez cu stupoare ca este e o clasa de baieti, nesupravegheata de vreun profesor, dar linistita, prea linistita. Caut cu privirea o fata care presupun ca se imbraca sport, putin mai baietoasa, dura, pentru ca imi imaginez ca doar un astfel de caracter poate rezista in cea mai rea clasa din institutie. Si totusi privirea imi cade pe o fata extrem de frumoasa, cu niste trasaturi mult prea familiare, care iar imi amintesc de o anumita creatura a ploii. Insa fata aceasta este total opusa ei. Este eleganta, blanda, politicoasa, cu un suras adorabil, tot acest amsamblu starnind doar admiratie si protectie de la baieti. Se pare ca in sfarsit cineva a reusit sa ii imblanzeasca si sa ii uneasca.

- Sharon Rain? Numele meu este Gold Lightning, resposabil de comportament si conflicte in consiliu.

Ii intind mana, aceasta acceptand politicoasa, fara sa imi adreseze o privire plina de admiratie. Imi zambeste si ii raspund la fel, insa primesc cea mai urata privire si o injuratura muta de la Dove, liderul gastii de baieti care au bagat spaima in toti profesorii si in toti elevii. Acum am inteles! Daca esti simpatizata si protejata de insusi liderul, este absolut normal sa fii acceptata de toti baietii. Il asigur din priviri ca nu ma intereseaza, cel putin nu acum. Inca ma bantuie o anumita fata care cred ca ar putea fi doar o inchipuire, chiar daca ochii lui Sharon sunt dureros de identici. In ciuda reputatiei, Dove e un baiat bun, care pare sa o placa destul de mult pe Sharon, asa ca ii respect dorinta si ordinul. In privirea lui citesc doar neincredere, insa nu vad cum as putea sa ii demonstrez cat de serios sunt.