Silent Storm

Capitolul 7

O privesc, curios de reacția ei, ignorând șocul căpitanului. Curiozitatea se transforma în uimire, respect și neliniște, deoarece ea nu pare surprinsă, ci furioasă și dezamăgită. Privirea pe care mi-o adresează îmi arată clar că știa ce pun la cale, dar nu îmi arată mai mult, cea mai deasă pânză de ploaie acoperind ochii limpezi în marea parte a timpului. Fără a scoate un sunet, macar disprețuitor, fără a putea sa premeditez următoarea ei mișcare, îmi întoarce spatele și porneste leneș, chiar acuzator, către ieșire.

O urmăresc cu privirea, dorind să îi imortalizez imaginea aceasta nouă, imaginea unei noi părți din Silver pe care eu nu am mai văzut-o până acum. Elevii îi fac culoar, recunoscand-o deja ca parte din echipa mea, dar înainte de a ieși definitiv din sala, face un gest neprevăzut. Se intoarce spre mine, privindu-ma, dorind parcă să îmi spună ceva, dar ochii îi sunt prea departe de ai mei, astfel ca nu o pot înțelege, nu o pot simți.

Apoi iese complet din sală, iar eu clipesc, dorind să șterg acea imagine a dezamăgirii de pe fața ei pentru totdeauna. Imi îndrept, dintr-un motiv pe care nu îl cunosc, privirea spre Dove, iar el pare că știe, sau că măcar bănuiește de ce Silver mă privea în acel mod.

Ceva din privirea ei, cea pe care a aruncat-o spre mine înainte să plece și care a trezit in mine anumite sentimente pe care nu le înțeleg, mi-a spus clar că va mai urma o perioada în care ea va dispărea, lăsându-mă să imi ling singur cele câteva zgârieturi pe care le-am obținut in urma discuției cu Erin.

Ea nu ma afectează, nu m-ar putea afecta nici măcar dacă ar vrea. Nu m-ar putea afecta în felul în care Silver a facut-o și continuă să o facă.

Nu mi-a ascultat avertismentul, iar acum, este momentul în care eu voi începe furtuna. Voi încasa din plin fiecare strop rece de ploaie menită să mă alunge, îl voi accepta, dar în schimb și eu voi arunca fulgere ca niste sulițe, asigurandu-ma că nu ratez.

- Se pare că ea nu este de acord, aud cuvintele îngâmfate ale lui Brian.

- Aceasta este pedeapsa ei, nu am nevoie de un acord.

O condamn să mă suporte, să mă accepte, să mi se alăturenîn ceva ce nici măcar eu nu stiu. Poate pentru că o vreau alături de mine în orice fac.

- Și îți garantez că ea nu va avea nevoie de acordul meu ca să aplice forța brută, il fixez cu privirea pe Brian.

Silver nu este ca Vic, care era un lider înnăscut. Lua cele mai bune decizii indiferent de împrejurări, stia sa administreze problemele tuturor, stia sa inspire superioritate fără sa pară a fi  îngâmfată. Deținea o eleganță si o prezenta ce parea invincibilă și era, cel mai important, nativa.

Pe de alta parte, Silver debusolează complet persoanele, cu atitudinea ei tăcută, distantă, cu limbajul ei detașat și vulgar. Pare că nu acorda atentie, dar ea, defapt, analizeaza fiecare gest făcut, determinând caracterul mai corect decât chiar persoana respectiva.

Încă încerc sa desemnez cea mai puternica reprezentanta feminina, dar nu reusesc sa le atribui suficiente însușiri. Oricare ar fi desemnata, prezenta lui Silver în departamentul meu este cea mai buna decizie pe care aș fi putut să o iau, pe care mi-o asum și pe care mă voi asigura că nu o pierd.

Nu îmi permit asta... Inima mea nu își permite...

- Dacă ați terminat această confruntare, cred că putem începe ședința, am dreptate?

Îi părăsesc privirea lui Brian si totodata, abandonez subiectul "Silver". Acum trebuie să am mintea libera.

- Lightning, nu ești singurul care în urma absolvirii nu mai are coleg de department, de aceea ție si celorlalti elevi aflați în această situație, nu vă va fi acordat cuvantul.