Silent Storm

Capitolul 3

Temperatura anotimpului de toamna reprezinta un avantaj pentru mine, deoarece, inafara de cativa elevi, care sunt boboci, toti ceilalti sunt in curte, bucurandu-se de pauza mare. Inca un motiv sa o binecuvantez pe Vic. A fost ideea ei ca pauza mare sa dureze o ora, ca fiecare elev sa poata manca linistit. Aleg sa ignor cele cateva priviri uimite adresate noua. Acum trebuie doar sa reusec sa ajung la cabinet, care stiu ca este gol, pentru a ne trata ranile. Silver este exact ca un nor de furtuna, atat in viata de zi cu zi, cat si in sufletul meu. Fiecare gest al ei este imprevizibil, fiecare cuvant si la naiba! Chiar si aparitia ei in viata mea, nu mai spun de sentimentele pe care i le port, sunt imprevizibile. Nu imi pot aminti cand am inceput sa o plac, cand am inteles ca atractia pe care o simteam pentru ea nu se rezuma doar la priviri apreciative. Si in niciun caz nu imi mai aduc aminte de cand sarutarea acelor buze rozalii si probabil moi, o simpla dorinta primara, tipica barbatilor, a devenit un ideal pe care trebuie sa il ating cu orice pret.

- Da-mi drumul, namila!

Unele jigniri nu le iau in considerare, insa acesta m-a facut sa realizez cum par eu pe langa ea. Sunt mai inalt si mai solid, iar in comparatie cu ea, ar parea ca acum o rapesc. Dar cand mi-a pasat mie ce crede lumea? Zaresc usa cabinetului, intru fara sa bat si o incui. Nu mai am rabdarea necesara pentru a rezista fara acele clipe in care voi fi singur cu ea.

- Ce dracu' crezi ca faci? Nu ai niciun drept!

O! Eu nu as fi atat de sigur de asta in locul tau.

- Fii sigura ca il am, sunt responsabilul comportamentului elevilor in incinta institutiei, de asemenea, responsabil si cu sanctionarea. Ma numesc Gold Lightning.

Zambesc, insa nici eu nu stiu in ce fel. Probabil este o combinatie intre cuceritor si arogant. In niciun caz sincer. Nu vreau sa ii dezvalui inca fata mea sincera, nu cred ca ar fi pregatita pentru ce planuieste mintea meu nebuna. Poate daca as petrece mai mult timp cu ea, cunoscand-o, nu as mai fi atat de absorbit prezenta si persoana ei...

La auzul numelui meu, ochii i se maresc insesizabil realizand anumite asemanari si totusi contraste intre numele noastre, eu, un fulger auriu, ea, o ploaie argintie. Un fior de teama mi-a acaparat inima din prima clipa cand i-am auzit numele. Silver. Oare relatia dintre noi va fi la fel ca cea dintre aur si argint? Inghite in sec. Sigur acum a mai analizat putin si a realizat ca eu am in maini soarta ei in scoala asta, iar asta ma incanta enorm!

- Ma ameninti cumva?

Se apropie de mine si imi maraie la treizeci de centimetri distanta de fata. Deci asa jucam, norisor? Pentru ca si eu pot sa fac pe intimidantul...

- Te simti amenintata?

Ma apropii mai mult de ea, soptindu-i pe buze. Sunt constient ca ma joc cu focul, dar risc.

- Te-ai enervat?

- Suficient cat sa iti sparg si cealalta buza, iar daca te mai apropii, poate si nasul, maraie periculos de aproape de buzele mele dornice.

Nu e imuna la farmecele mele, insa are un control de sine extraordinar de puternic! Observ un firicel de sange curgandu-i pe obraz, de la tampla. Ma incrunt atat de tare incat se indeparteaza brusc de mine, indreptandu-se direct spre chiuveta din cabinet. Fara vreo retinere, da drumul la apa, isi pulverizeaza putin sapun antibacterian in mana si il intinde pe fata. Chiar daca nu sunt de acord cu asta, nu pare genul de persoana care crede in tot felul de produse medicinale si nu vreau sa ma cert cu ea. Daca sangele curge de la o rana serioasa, nu vreau sa ameteasca. Dupa ce isi clateste fata se sterge cu cateva servetele si se indreapta spre usa, insa o opresc la timp, dorind sa ii curat rana aceea cum trebuie si sa o mai las in liniste sa se calmeze. Poate aflu si cine a indraznit sa o loveasca atat de puternic, intr-o zona atat de sensibila. Ii fac semn cu capul inspre patul din incapere, iar aceasta cu toate ca pufneste, nu se mai impotriveste. Umezesc cu o substanta dezinfectanta o bucata de tifon sterilizat si tamponez cu foarte mare grija rana de la tampla dar si cea de la coltul gurii. O umbra vinetie ii acopera acum putin gura si ma infurii. Nu protesteaza ci isi inchide ochii, lasandu-se ingrijita de mine, iar asta ma bucura enorm. Are incredere in mine!