Silent Storm

Capitolul 9

- Plec din localitate pentru trei zile, iar Silver dispare din nou?! Sharon, unde este? Trebuie sa îți fi spus ceva înainte să plece!

Din scaunul biroului meu îl analizez în amănunt pe bărbatul masiv care gesticulează nervos și agitat. Sharon nu tresare la absolut nicio mișcare a sa, fapt ce îmi demonstrează că fratele ei mai mare nu a folosit niciodată violența fizică. Iulius, un bărbat înalt, atletic, dar totodată solid, inspira putere prin fiecare por, iar in momentul acesta, inspiră si teamă. Se teme pentru sora sa mai mică în măsura în care eu mă tem pentru siguranța fetei pe care eu o iubesc.

Și pe care nu am reușit să o determin să nu mai plece.

Când Sharon a venit vineri la mine, spunându-mi ca sora sa geamănă a dispărut, lumea mea, întreaga mea existenta, orice ideal al meu, toate lucruri care ma definesc, s-au anulat si a apărut teama, anxietatea. Fiecare obiect care mă înconjoară îmi pare străin, mama este îngrijorată pentru starea mea de sănătate, deoarece nu am mai mâncat de trei zile, iar Dove încearcă să mă liniștească prin fiecare gest pe care l-ar putea face. Dar nimic din ce trăiesc eu nu întrece disperarea pe care o trăiește Iulius.

- A mai făcut asta de când am plecat?

Rostește epuizat și pierdut, iar eu, în treacăt, mă întreb ce slujbă trebuie să aibă că să nu știe cât lipsește propria sa sora de acasă. Tăcerea pe care Sharon i-o oferă ne confirma toate bănuielile.

- Dar niciodata atât de mult. Ultima data a lipsit doar doua zile, reușește ea să murmure dupa ce înghite în sec.

Iar acum s-au făcut șapte zile de când a dispărut și trei zile de când eu știu asta...

Și nu fac nimic...

- Iar tu ce reprezinți pentru sora mea?

Este prima întrebare pe care mi-o adresează de când a intrat impacientat in biroul meu, trântind ușa.

Tresar, îndreptandu-mi privirea spre orice obiect din camera ce ar putea să mă ajute, iar abia mai apoi îl privesc. Ceva în mine se stinge, știind mai bine decât oricine că nu îmi pot recunoaște sentimentele adevărate încă, mai ales în fața bărbatului din fața mea. Dove se încordează, iar Sharon mă privește prevăzătoare, probabil știind care va fi răspunsul meu.

- Suntem colegi.

- Atunci de ce esti atât de interesat de siguranța ei?

Bărbatul ridica o sprânceană, neîncrezător. Își încrucișează brațele la piept într-o postura intimidantă, însă eu nu mă tem. Am învățat încă de mic că nu trebuie să am slăbiciuni, iar Silver, într-un timp mult prea scurt, a devenit cel mai mare punct slab al meu. Orice gest si orice decizie pe care o ia ma afectează mult prea mult.

Ma încrunt înspre bărbatul blond, o nuanță de blond mai umană decat cea pe care o deține Silver, cu ochi albaștri calzi, care il coboară in rândul oamenilor, deoarece statura sa emană doar putere bruta, o aura de neatins, cel puțin in situația de față.

- Deoarece a dispărut din timpul programului, ceea ce intră în atribuțiile mele. Siguranța tuturor elevilor acestei instituții este responsabilitatea mea, reușesc să rostesc, având nodul sufocant în gât.

Neîncrederea bărbatului în mine este de neclintit, iar eu nu pot accepta asta. Mă ridic de la birou, in încercarea de a reapuca frâiele situației, chiar dacă următoarele cuvinte îmi vor răni propria inimă. Mă întrece în înălțime cu aproximativ zece centimetri, dar ceea ce mă determină să îmi recalculez șansele, este privirea pe care mi-o adresează, dura, de neînduplecat. Pare să fi făcut față unor situații mult mai complicate in viata decât aceasta, iar întrebarea referitoare la ocupația sa devine prioritara.