Inaccesibil [+18]

Capitolul 14. Iluzii si visuri.

Raze de lumina ce patrund prin perdea imi deschid ochii. Sunt atat de relaxat,simtindu-ma atat de bine si comfortabil in asternuturile astea moale.Fara sa ma uit in jos,simt pe piept o silueta,fapt care ma ajuta sa-mi amintesc noaptea trecuta. Si ce mai noapte...

Atata placere, n-am simtit-o in viata mea. Ma aplec putin sa-i sarut fruntea ca rasplata pentru aseara,dar vad in loc de suvitele satene, ceva rosu.

Sar ca ars din pat si o vad pe roscata ca se trezeste. Cine naiba mai e si asta? Ma duc si o analizez mai bine si fata imi pare cunoscuta.

Deci nu cred. Din nou cu chelnerita asta? Dar eram cu Kim...am fost nu-i asa?

*-Daca te-ai imbatat ca un porc!

Sa inteleg ca nu mi-am dus planul pana la capat...
De fapt era prea clar. Doar era logic ca ea sa nu se dea batuta. Cred ca si sarea pe geam chiar ,doar pentru a nu-mi duce eu planul la capat.

Imi iau hainele si o tai pe usa. Urmatoarea oprire acasa.

Ies afara si il sun pe Dylan sa vina dupa mine. Nici nu astept 5 minute caci audiul neagru este in fata mea. Mereu am avut o pasiune pentru audiuri.

-Unde mergem? Ma intreaba cand intru in masina.

-Acasa. Am nevoie de un somn indelungat caci sunt extenuat. Si printr-o miscare a capului imi confirma.

La mijlocul drumului, el vireaza la stanga pe un drum.

-Unde mergem?il intreb.

-Chasen, eu zic sa mergem la spital sa o vizitezi. Totusi dupa cate s-au intamplat. Tu ai bagat-o acolo. Spune el, neacceptandu-mi un refuz.

-Ai dreptate. Atunci sa mergem.

In 10 minute masina nici bine parcheaza caci deschid usa si o iau la fuga prin toata cladirea. O stare nebuna de a o vedea pe ea,puse stapanire pe mine. Opresc o asistenta si o intreb de camera lui Kim. Desi e putin incruntata, imi spune ca se afla in salonul 22 si nici nu apuca sa termine, caci fug spre acea camera. Alerg pe scari, deoarece liftul e ocupat si nu am rabdare dupa el. Nu stiu de ce, dar trebuie sa o vad rapid.

Intru in sfarsit in salonul care e in totalitate alb si observ un pat alb si o silueta intinsa pe el.

Lumina de afara, face sa arate totul conturat ca in vis. Parca e un inger adormit intr-un pat. Ma apropiu de ea, acum stand pe marginea patului. Capul ii este infasurat intr-un bandaj alb si asa aratand ca o zeita. Ochii albastrui, acum nu se mai vad semn ca doarme. Tenul,putin bronzat e neted ca pielea unui bebelus,iar suvitele ei crete si satene stau ondulate pe perna si putin pe fata.

Ma apropiu si i-o dau una din ele pe dupa ureche. Cum imi apropiu fata de ea, ma izbeste un miros de prospetime. Mirosul pielii ei. Miros ce ma face sa innebunesc. Ce n-as da sa o ating.

Dintr-o data ochii mi se indreapta spre buzele rosiatice,carnoase si suculente,nepasandu-mi de julitura din colt.Parca si fara sa-mi dua seama sunt atras de ele mai ceva ca un magnet.Ochii mi se inchid involuntar si fata imi cade inspre a ei.

Ii ating usor buzele fragede,apoi le presez foarte putin si intr-un final le sug cu o urma de lacomie. Imi ridic fata, dupa cateva secunde in care am ramas cu buzele lipite de ale ei,caci mi-a fost dor de gustul lor si-mi indrept din nou privirea spre ea. E timpul sa plec, doar ca nu m-am putut abtine sa nu o sarut.

O maj sarut odata,iar apoi ma indrept spre usa,cand realizez tocmai ce am facut. Ce naiba e cu mine? O sarut tandru pe fata asta si imi pasa de ea? Ce naiba se intampla cu mine? Cred ca m-am lovit si eu la cap! Gandesc tinandu-ma cu mana la tampla.

Imi ridic privirea sa-mi continui drumul inapoi spre usa, cand in ea sta fix ,Christina cu o expresie ciudata pe fata si inca urma cotului meu persista pe buza ei. Apoi inchide usa in urma ei si se indreapta spre mine.

-In mod normal, acum ti-as rupe gatul pentru ce i-ai facut,dar avand in vedere ca te indragostesti de ea incet si sigur te mai las deocamdata sa traiesti. Spune ea cu un ton amuzat.

-Am...a...De cat timp stai acolo?ma balbai eu.

-Suficient de mult incat sa vad acest sarut dulce. Awww. Zice si isi musca buza de jos jucaus.

-Mda...cum zici tu, ma adun si ii zic- ce stii? Cum e? Zic ca sa desting atmosfera dintre noi.

*mda...cum zici tu.

-Pai doctorul a zis ca e bine, deocamdata doar ca o tine supravegheta putin. O va lasa maine acasa,iar acum doarme. Spune ea.

-Am vazut si eu ca doarme. Spun si incep sa rad si la fel si ea.

-La tine cum e? Ce ti-a spus domnul Morgan? Imi spune ea ingrijorata.

-Pai m-a exmatriculat, dar stai calma. Revin inapoi, zic si chicotesc. Tu cum mai esti cu buza? Vorbesc cu ea.

-Pai mai bine acum, multumesc.

-Imi pare chiar si sincer rau. Spun.

-O dar vai, Chasen Woods imi cere mie scuze. Ma simt flatata. Spune pe un ton pitigaiat,iar eu imi dau ochii peste cap,iar apoi radem amandoi.

-Christina, daca vrei sa te lasam acasa, vino cu noi. Cu mine si cu... ei bine, Dylan-zic, in timp ce avit putin numele lui. Au avut ceva probleme din cate am inteles si cred ca io este destul de greu, avand in vedere ca si ea a avut aceeasi soarta cu el, la fel ca mine si cu Kim.

-Nu, multumesc! Am sa mai stau cu Kim. Sa-i spun ca ai vizitat-o? Ma intreaba ea.

-Nu, nu e nevoie! Spun desi stiu sigur ca-i va spune, deci oricum discutia asta e ironica.

Cobor scarile si ajung in sfarsit la masina. Trantesc usa cand urc si dintr-o data ochii mi se deschid.

Ma vad deja intins in masina in fata casei.

-Ce s-a intamplat? Il intreb pe Dylan.

-Ai adormit in drun spre casa. Du-te sus si odihneste-te. Se vede ca esti frant.

Fara sa mai zic ceva urc direct sus si ma culc din nou. Mereu am visuri doar cu ea. Am nevoie de distractie, de alte femei si de o pauza de la tot tambalau asta.

Mai Chasen ai doar iluzii dupa iluzii. Revino-ti! Chiar ai nevoie de o pauza! :)))) scuzati-mi greselile :).
La media:Kim.