Inaccesibil [+18]

Capitolul 7. Idee buna.

~Erik~

E tarziu si presupun ca e indeajuns cu exercitile in plus pentru olimpiada la etapa internationala de matematica.

De mic adoram sa fac exercitii la matematica. Era ca un hobby pentru mine,pe cand ceilalti colegi erau cu sporturile. Mereu isi bateau joc de mine si Patrik,cel mai bun prieten al meu, pentru ca nu transpiram ca ei in sala de sport.
Pff...inculti.

Astazi a fost una dintre cele mai frumoase,dar oribile zile din viata mea. Mda...asta nu prea are sens,dar asa e.
A fost cea mai oribila,deoarece am luat prima data un 9 in toti cei 10 ani de scoala parcursi de mine. Profesorul de fizica,la care am luat nota, era socat la fel ca mine si plus ca nu am activat nici la celelalte ore ramase ...si toate astea,de cand am intalnit-o pe ea.

Ma grabeam cu capul afundat intr-un manual sa-mi anunt profesorul de matematica de exercitile terminate si sa-mi mai dea cateva detalii despre olimpiada pe care urmeaza sa o am,cand m-am lovit de ceva. Sau mai bine zis ...de cineva.

Era satena cu niste ochi albastrii cristalini. Straluceau ca diamanetele presupun,caci n-am indraznit sa ma uit in ochii ei. Mi-am cerut scuze si la fel a facut si ea. Era prima persoana care nu ma lovise,injurase sau care isi batea joc de mine,de care m-am ciocnit. Afundat in carti si carti nu vad pe unde merg si de multe ori ma trezesc ca dau peste cei din echipa de fotbal sau peste tipii de la sala.

Dar ea... ea era oarecum diferita. Avea multe calitati,inafara de frumusetea ei impecabila ,mai era si desteapta si amuzanta si chiar foarte amabila.

Revinoti odata pampalaule! Vezi-ti de matematica ta si lasa fata in pace! Ea e populara ,iar tu vei ramane mereu un tocilar care va visa doar la o fata ca ea.

Imi scutur capul de cateva ori si incerc sa-mi revin din toate gandurile astea. Imi ascult pemtru a mia oara constiinta si ii dau dreptate oricat de dureros ar fi...

Kim...un nume frumos,pentru o fata frumoasa! Daca stau sa ma gandesc e prima fata cu care am vorbit inafara de verisoara si sora mea.

Inceteaza sa te mai gandesti la ea!
Imi ordona constiinta.

Decid sa ma duc in camera mea si a lui Patrik care deka adormisera,cand ma lovesc din nou de ceva. Scuze,gresala mea...de cineva.
N-am curajul sa ma uit in sus,caci genunchii imi tremura foarte tare,iar cu privirea in pamant,pot observa doar bocancii pe care-i poarta baiatul din fata mea. Acum am dat de belea.

-Hei! Ia te uita! Tocilar proaspat,zise baiatul pe care l-am recunoscut ca fiind Matt, unul dintre cei cinci baieti superi-musculosi-populari-nemernici-inculti.

-Stai ba! Asta-i tocilaru de care s-a lovit atunci pe hol de cateaua lui Chasen,zise Derek...un alt natarau.

Daca o mai face pe Kim catea, am sa-i dau un cotor de la culegerea de matematica incat am sa-i scot ochii aia nenorociti.
Serios? Vreau sa vad! Constiinta isi bate joc de mine,dar totusi are dreptate.
O haide Erik! Pe cine pacalesti? Esti patetic. Uita-te la tine. N-ai curaj nici sa te misti,dapai sa-i lovesti.

-Chiar,-zise Matt- se pare ca ne permitem cam multe sa atingem proprietatiile altuia. Cum ar fi cateaua lui Chasen,nu? Spune in timp ce ma prinde de partea din spate a puloverului meu,facandu-ma sa ma ridic putin de la sol.

Gata m-am saturat! Odata in 10 ani am sa fac si eu ceva inafara sa stau ca un mut si sa-i aud pe ei cum isi bat joc de mine si Kim. M-am obisnuit ca de mine sa o faca dar nu si de Kim a mea.

Nu-i a ta!
Ok ,vrei sa ma lasi? Tip in sinea mea la constiinta mea.

Pentru prima data transpir din toate incheieturile mele si am curajul sa-mi ridic privirea incruntata spre Dylan,care statea in fata mea astept raspunduri.

La vederea mea, toti raman muti.

-Dupa ani, abia acum ti-ai capatat tupeul de a ne privii?

Da,da chiar acum.

-N-nu. Suspin eu. Ce idiot is! Nu mai suport sa inghit toate astea.

-Pff -pufnise el- deci ma faci si micinos? Zise el razand.

Inghit in sec im timp ce-mi da drumul dupa cateva momente in care-mi astepta raspunsul intarziat.
Ma indepartez usor si ma bag in camera mea incercand sa uit de toata nebunia asta. Doar gandul mai imi zboara din cand in cand la ea.

~Kim~

Inca sunt cu spatele la el si mi-l inconjoara cu bratele fara sa mai pot face vreo miscare. Iar fata e ingropata in scobitura gatului meu.

L-am calcat destul de tare le nervi,iar acum trbuie sa o incasez destul de rau.

-Mai repet odata? ma intraba soptindu-mi provocator la ureche si muscandu-mi lobul acesteia.

Il privesc peste umar si ezit putin sa-i raspund la intrebare

Gandeste Kim! Nu vei scapa de el daca strigi dupa ajutor. Ba mai rau,il vei provoca si mai tare. Haide! Gandeste!

O idee buna imi trece prin cap ca sa scap din aceasta situatie.

Ma intorc brusc si imi lipesc buzele intr-un sarut salbatic de ale lui. L-am luat prin surprindere,fapt care nu mi-a raspuns repede. Nici eu nu pot sa cred ca fac asta,dar e spre binele meu.
Imi afund mainile in parul lui si-l trag mai aproape de mine. Limba lui intra in gura mea explorand fiecare loc si afundandu-se mai adanc.

Respiratiile noastre incontrolabile si le pot numii chiar turbate, sunt singurele ce rasuna in intreaga camera. Ii simt mainile de pe solduri coborand pe coapse apoi indepartandu-le si prinzanumi-le de talia lui. Merge cativa pasi,cu mine agatata de el pana ajunge sa ma izbeasca de un perete. Scancesc putin la contact,dar el imi infunda gura cu saruturile sale,astfel incat nu puteam sa mai zic nimic.

Isi coboara gura trasand saruturi fierbinti pe linia maxilarului,provocandu-mi fire electrice ce-mi strabat sira spinarii si reusind sa scoata gemetele adanci din mine.
Coboara pana ajunge la gat unde il exploreaza imediat. Il musca,apoi il amelioreaza cu limba si saruturile umede. Din nou,gura imi lasa gemete pe care el se bucura sa le auda.Poate chiar voi regreta ca va trebuii sa intrerup asta.

Il imping si ma pun la conducere,aruncadu-l pe latul meu ,iar eu peste el atacandu-i gatul retand ritualul facut de el. Isi inchide ochii iar gura intredeschisa scoate un geamat infundate,iar acum e calr ca e distras. Ma uit in jur si imi pot observa vaza pe care o am de la mama mea exact pe noptiera de langa patul pe care stam. Cu cea mai rapida miscare,iau vaza in mana si o indrept spre capul sau. Ochii sai inchisi si relaxati la maxim,se strang tare,in momentul in care vaza ajunge sa se sparga de capul sau,iar el ramane pentru cateva secunde amortit.

Asta e sansa mea! Ma ridic de pe el si cu cea mai mare viteza si dau sa fug spre usa camerei. Usa salvatoare.

Scuze pentru greseli :) cum ziceam si in comentarii, in legatura cu dedicatiile. Imi pare rau ,dar nu va pot face,deoarece eu scriu doar pe telefon si doar cum am facut in acest capitol pot.