Inaccesibil [+18]

Capitolul 18. Ce zici?

Dupa cele spuse de el, e evident ca am ramas socata si inca nu stiu la ce sa ma astept. Sa ma minta? Sau nu?
Acum, sincer ma risc pe faptul ca il cred,caci am aceleasi sentimente pentru el, doar ca incerc sa n-o arat atat de tare. E greu sa trec peste multe mai ales ca tipul asta era sa ma violeze. Am tendinta sa cred ca sunt nebuna. De fapt ce tendinta? Chiar sunt!

Doar stand langa el,inima bate ca o toba si respir greu. Daca va fi cumva sa ma raneasca,stiu ca voi avea de suferit enorm,caci simt acelasi lucru pentru el si nu vreau sa patesc ceva. Intr-un fel, nu vreau,dar si vreau...sunt imposibila! Nu vreau sa-i acord aceasta sansa de frica ranei le care mi-o va provoca. Presimt ca vom trece prin multe impreuna sau poate doar eu, dar depinde de el. Nu-mi pasa acum(e prima data cand sunt atat de iresponsabila) si decid sa ma risc,ignorand consecintele.

Lasand la o parte astea,imi place enorm sa ma priveasca, eu doar stand indiferenta ,asta desigur fiind masca mea de deasupra, caci in interior,ma macina pana la cucatrici ca intr-un fel il tratam asa. Dar pana la urma am facut bine, acum iata-ne aici.

Imi zdrobesc buzele de ale lui intr-un sarut ,desi stau cam prost la capitolul asta. Dar as putea spune direct ca nu e un sarut ci o presare a buzelor,caci nu stiu sa conduc. Poate par penibila,dar ma stradui cat pot. Socat, ramane amortit si probabil privindu-ma cu ochi mafi,caci n-am de unde sa stiu cu ochii inchisi.

Ramane inca doua secunde suficiente, ca dupa sa realizez ca imi raspunde la sarut. Ma impinge atat de tare in peretele holului cu el deasupra mea si conducand totul. Acum, eu sunt cea "manipulata" de saruturile lui.

Ii pot simti dorinta inca de la o posta, dar se stapaneste al naibii de bine. Stand deasupra mea imi dezlipesc cu greu buzele de ale lui,care mi le tin captive ca pe un magnet si toate acestea, primind in schimb doar un marait scurt. Parca am fost resuscitata la cate socuri am primit pe sira spinarii la atingerile lui.

*Nu uita! Nu trebuie sa-i arati asta!

-Ce delicios gust ai! Maraie el printre dinti spre urechea mea, fapt care ma electrocuteaza din nou. Iar ca raspuns doar ridic o spranceana "surprinsa" de reactia lui.

Am uitat ca eram pe holul de langa biroul directorului si imi multumesc Domnului ca nu ne-a vazut cineva. Oricum va fi un peisaj horror la ceea ce va avea sa se intample. Sper ca increderea mea pe deplina in el ,sa nu fie distrusa si riscul acesta sa merite!

Fara sa-mi dau seama, inca la cativa centimetrii de fata mea, il vad pe baiatul de care incep sa ma indragostesc. Doamne cat de mult sper ca riscul asumat sa merite pe deplin si sa nu fie doar vreun pariu sau altceva, ce-i trece prin cap.

-La ce te gandesti? Spune el in timp ce ma trezesc la realitate. Ma uit la ochii lui patrunzatori care acum sunt pe ochii mei si nu pe buzele mele cum era si pana acum,iar apoi ma uit la mainile noastre a caror degete sunt impletite, asta dandu-i de inteles ca la sansa de a ma cunoaste ma gandeam.

-Totul va fi bine, iti promit! Spune, dupa care imi asterne o sarut pe frunte.

Imi apuca mana, fara sa accepte de data aceasta vreun raspuns si ma trage dupa el discret, incat sa tin pasul cu el pana la dulapurile noastre.
Avem noroc ca toti sunt la ore si nu ne observa nimeni. Nimeni inca...

-Ce zici sa iesim maine seara la o petrecere. Parintii lui Aaron sunt plecati luna asta din tara asa ca, minunata lui casuta ramane pe mana noastra. Deci? Ce zici? Te bagi?

-Da,chiar nu vreau sa ma gandesc si a doua oara caci e evident ca raspunsul meu este un clar ai raspicat: "NU", il ironizez eu,dandu-mi apoi ochii peste cap.

-Of! Haide! Spune luandu-mi mana in a sa.

-Chasen, te rog sa nu mai incerci sa ma convingi. Cand am luat o decizie, nimeni nu mai se baga peste cuvantul meu, asa ca te rog frumos... spun, dupa care ma intorc la dulapul meu.

-Ok, pai ma gandeam ca asa nu merge, asa ca, acum ca mi-ai dat sansa sa te cunosc, te invit la cina la un restaurant. Ce zici? Spune el ridicand o spranceana, apoi apropiindu-se mai mult de mine. Recunosc ca acum este mult mai serios si mai matur,decat in celelalte "intalniri" cu el, cand doar ranjea.

-Chasen eu ti-am data sansa sa ma cunosti mai bine, nu sa fim impreuna. Pana acolo mai e mult de parcurs. Asa ca hai sa o luam mai usor. Sarutul a fost doar un "start" sa te incurajez, ma scuz eu.

-Ai dreptate, spune el si isi drege glasul in timp ce se indeparteaza de mine cativa centimetrii.-Deci. Ce zici? Ma intreaba calm, dar cu o urma de entuziasm in sine.

-Daca asa sta treaba, mi-ar face placere, domnule Woods sa iau cina cu tine! Spun mimand un dialog dintre doi oameni mai maturi.

Dupa ce zambeste subtil, imi ia incheietura in palma sa, si-mi aplica un mic sarut cu o privire specifica de-a sa pe mana.

Apoi sopteste usor:

-La 8 vin sa te iau, maine! Spune el dupa care imi las numarul sau de telefon scris pe o bucata de hartie.

-Ti-l las doar ca sa-l ai si tu,caci eu stiu tot ce trebuie sa stiu deja, spune si-mi face cu ochiul, dandu-mi de inteles ca este mai mult decat interesat de viata mea privata.

-O zi frumoasa, domnisoara While, spune aruncandu-mi o ultima privire,iar eu intampinand-o cu o pereche de ochi calzi.

Zambesc subtil la imaginea ce-mi vine in minte a tot ceea ce s-a inatmplat adineauri, iar apoi imi iau cartile de chimie si o pornesc spre clasa.