Capitolul 2. El e problema.

16.1K 644 25
                                    

Prima zi de scoala incepe azi. Doamne ce emotii am! Adica, e logic pentru o tocilara,nu?...

Mai arunc o ultima privire in oglinda mare a dulapului si incep sa ma rearanjez chiar daca nu e nevoie. Asta iti fac emotiile. De fapt,chiar nu stiu de ce le am,doar liceul de aici e la fel ca si celalalt,nu? Nu...
Azi am decis sa ma imbrac intr-o camasa albastra si niste pantaloni scurti din piele neagra si sandale pana la genunchi,crem.

-Kim,vi odata?striga mama.

-Acum cobor!zic eu in timp ce imi iau ghiozdanul in spate si un mar la mana.

Dupa vreo 15 minute de mers cu masina,ajungem in sfarsit la liceu.
Ce multi elevi sunt! Fiecare la grupul lui. Dar ce imi atrage atentia este un grup diferit de restul, grupul celor populari,cred. Adica imi dau seama datorita fetelor care au rochii,pe care eu le consider tricouri la cat de scurte sunt si baietii care mai au putin si sar pe ele. Dar regina pitipoanca este tipa cea blonda,pe tocuri cu poseta ce sta in bratele unui tip.

Incerc sa ingnor imaginile astea,care ma traumatizeaza si ma dau jos pasind spre liceu cu capul in pamant. Mda...cam rusinoasa. Nu vreau sa par vreo fitoasa sau sa am din nou prieteni care ma judeca dupa ambalaj.
M-am saturat. As vrea sa am si eu un prieten care sa stea cu mine, sa ma inteleaga si sa fim uniti,la fel ca fratii.

-Mai,mai,mai...se pare ca avem o colega noua?se aude o voce din spatele meu,fapt care ma face sa ma intorc.

Era un baiat,probabil de vreo 17-18 ani. Ca si mine. Era inalt,facut, cu niste blugi si o camasa alba deschisa la primul nasture ,iar parul lui ravasit,te hipnotizeaza la fel si ochii sai verzui.
*- Hm...elegant si dragut. Gustul meu.
-Gura odata!
Ma cert cu constiinta mea tampita.
-Poate fi dragut,daca e un dobitoc.*

-Da si? E vreo problema? Ma trezesc spunand.Spre apararea mea, sunt foarte orgolioasa. N-am avut niciodata ceva cu o anumita persoana,doar cu cei ce aveau ceva cu mine. Si chiar daca sunt noua si nu vreau sa am probleme,nu ma voi lasa calcata in picioare de nimeni!

Isi ridica o spranceana,semn de uimire si in acelasi timp atractie si paseste spre mine. La primi 3 pasi care se indreapta spre mine ma dau inapoi si eu 3 pasi. Ne sincronizam bine de tot.

Clopotelul incepe sa sune,iar fara sa ii mai arunc vreo privire, pasesc spre usa de la intrare si ma indrept direct spre dulapul meu (32) pentru a-mi scoate chimia. Mda...cu asta imi incep ziua. Spre deosebire de alte materii,la chimie sunt varza! Ea a fost singura mea medie de 9 care mi-a ramas.
Sunt ambitioasa si chiar as vrea sa devin cineva cand voi creste,dar n-am nici o legatura cu chimia.

Intru in clasa,observand deja toti elevii stateau in banca,doar eu eram in picioare. Chiar si profesoara era pe scaun. Daca nu dura atat de mult sa gasesc afurisita asta de clasa.

-Buna ziua! Spun eu intr-un sfarsit ca sa nu par nepoliticoasa.

-Buna ziua,domnisoara Kim.
Clasa,ea este noua voastra colega care s-a mutat recent din Canada. Poti sa ocupi loc langa Chasen. Spune ea si imi indica locul meu langa...stai? El e tipul de mai devreme.

Pasesc cu incredere spre clasa,ignorand susotelile elevilor si ochii verzui care stau tinta asupra mea.

Ma asez in banca langa el si fara sa mai arunc o privire,incep sa caut pagina la care era lectia. Afurisita asta de chimie.

-La 46. Aud o soapta la urechea dreapta si odata cu ea, electricitatea ce imi strabate intreg corpul. Ce voce ragusita si totusi atragatoare are.

-Mu-multumesc,reusesc sa murmur.
Nu ma uit deloc la el si deschid la pagina 46. Nu vreau sa ii arat ca ma poate intimida sau ca ma poate vraji asa usor,asa ca voi continua sa fiu rece si distanta. Ei bine,voi incerca...

-Scuza-ma,mi-a cazut pixul pe jos si e pe partea ta, te rog apleaca-te si dami-l,spune el cu un ranjet pe fata si pun pariu ca pixul ala n-a cazut intamplator.

Ma aplec usor sa il iau si dupa imi intind mana pentru a-si lua pixul ala nenorocit. Isi apropie mana de a mea dupa care o mangaie si in acelasi timp isi ia tampenia aia din mana mea. Doamne cat de incet si grijuliu imi mangaie mana. Imi ridic capul care era hipnotizat la ce facea adineauri si il privesc. Are acelasi ranjet pe fata. Normal...

-Ce crezi ca faci? Il intreb in timp ce el ma atinge in continuare. Pielea lui care face contact cu a mea, imi provoaca furnicaturi pe sira spinarii.

-Nimic,doar mi-am luat pixul! Zice el cu un ranjet invigator pe fata,semn ca a reusit sa scape basma curata cu asta.

Dintr-o data se aude clopotelul, semn ca s-a sunat.
Ce ma bucur! E sansa mea sa-mi iau ghiozdanul si sa plec ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Astfel ma ridic si plec de la banca asta nenorocita, lasandu-l in urma pe dobitocul de Chasen.

Acum va urma pranzul. Ora de mate si biologie au fost plictisitoare,avand in vedere ca am doar 10,dar toata ora ma gandeam la idiotul de Chasen. La parul sau ravasit, la blugii sai si camasa mulata care ii scoate in evidenta pieptul umflat cu muschi. Acum pe bune...tipul asta s-a nascut in sala de forte?

Urmeaza pranzul, iar cel mai infricosator lucru este cantina. O jungla...

Intru in sala si ma duc sa-mi iau un mar si un iaurt,incercand sa ignor privirile atintinte aupra mea.
Ma uit prin jur sa vad unde am loc sa ma asez. Simt o mana pe bratul meu ce sustinea tava,care ma opreste sa inaintez. Ma uit in spate si vad o blonda...stai! Ea e cea de dimineata. Pitipoanca,ce are in spate servitoarele ei. Altele ca si ea, dar cu rang mai mic.

-Asculta aici,tocilaro. Aici nu esti intr-un orasel din Canada,aici eu fac regulile si eu detin tot. Tatal meu este directorul acestei scoli si in locul tau as sta pe piciorusele mele daca vreau sa-mi fie bine. Se agita ea in fata mea. E clar ca e nervoasa si se poate observa cu usurinta...si cred ca nu sunt singura care a observat,deoarece toata cantina ne-a inconjurat noi fiind in mijloc,iar toti strigau ceva de genul:"ooo,uuu asta a durut, hehe".
*Si serios... ea de unde stie ca sunt din Canada?
Pai are relatii ,cum sa nu stie?
Constiinta afurisita*

-Despre ce vorbesti? Intreb eu confuza si ignorandu-i pe ceilalti.

Se apropie de mine si imi sopteste la ureche ca sa nu auda ceilalti din cantina:

-Chasen e al meu. Stiu ca iti umbla ochii dupa el. Am observat,dar el e proprietatea mea.

"Proprietate? Serios? Tatal tau l-a cumparat si pe acesta",gandesc eu.
Deci el e problema.
E clar ca nu ma voi lasa calcata in picioare de ea si voi riposta.
Ma indepartez pentru a auzii si restul spectatorilor discutia noastra.

-Asculta aici, honey. Eu nu sunt interesata de Chasen al tau. Nu e genul meu, stai calma. Dar e interesant faptul ca o fata ca tine ii e frica sa-si piarda iubitul.

Oooo>
Asta a fost urata>
Nu cred ca i-a zis-o>
Hehe,se iau la bataie imediat,pe pariu>

O intorsatura de situatie. Apar si ceva dusmani in cadru ca sa facem jocul interesant,nu? :))
Si scuze pentru greseli!

Inaccesibil [+18]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum