Prima dragoste

Prolog

Crivățul şuiera puternic şi mă făcea să ma înfioar de fiecare dată când îl auzeam, în acea zi de iarnă, ce părea obisnuită. Tot ce-mi doream în acea dimineață, când m-a trezit fratele meu, era să stau în pat şi să citesc, dar ai mei aveau alte planuri.

-Lexy, trezeşte-te! îmi zisese el pe un ton blând.
-Tu nu ai somn? l-am întrebat cu ochii mici, când l-am văzut tolanit lângă patul meu.

Era foarte frumos în acea dimineață şi mă simțeam mândră că e fratele meu.

Adi e un tip înalt, cu constituție atletică, şaten nisipiu cu ochi verzi. Nu semănăm. Diferența dintre noi e ca de la cer la pământ.

În acea dimineață purta un pulover cu model de sărbători şi pantaloni de trening. Nu-i o combinație bună, dar lui nu-i lua din frumusețe.

-Sincer, ba da, dar nu eu am vrut să te trezesc, ci mama. A zis că după ce mâncăm, plecăm nu ştiu unde.
-Şi e gata masa? l-am întrebat în timp ce-mi luam suvițele rebele de pe față şi le prindeam într-un coc lejer. M-am ridicat, sprijinindu-mă cu spatele de o pernă şi m-am încruntat când mi-a răspuns că nu, apoi am continuat:
- Şi unde ar vrea să mergem? Afară e un frig de-ți îngheață sângele în vene!

După ce m-am trezit de-a binelea, am mai vorbit cu fratele meu despre şcoală, apoi când a plecat din cameră, m-am apucat de citit. Găsisem o carte foarte interesantă scrisă de o autoare născută în California. Era despre o fată varcolac, care mult timp n-a stiut ce e cu ea.

-La masă! am auzit-o pe mama strigând din bucătărie.
-Fir-ar!
Ajunsesem la partea în care adolescenta afla cine e adevăratul ei tată.

Am ieșit din cameră în același timp cu Adi din sufragerie. Niciodată n-am să înțeleg cum ne sincronizăm.

Ne-am aşezat la masă, unul lângă altul, iar mama ne-a pus tuturor mâncarea în farfurie, lăsându-se pe ea ultima.
Mâncarea a fost delicioasă, însă îmi stătea gândul la carte, aşa că am avut timp să arunc câte o privire celor din jur. Mama era obosită, probabil din cauză că nu se odihnise bine şi-şi plimba mult lingura prin farfurie înainte să ia din ea, Adi înfuleca şi era atent doar la ce mânca, iar tata... Tata era îngândurat, deabia se atingea de mâncare. N-am îndrăznit să-l întreb ce are şi regret. Poate nu era din cauză că echipa lui preferată de fotbal luase bătaie... Sau poate era, dar n-am să stiu niciodată.

După ce am mâncat, tata ne-a trimis să ne facem bagajele, pentru că plecam câteva zile la munte. De schiuri se ocupase, trebuia doar să ne împachetăm hainele. Am hotărât să nu-mi iau multe haine şi am împărțit geamantanul cu fratele meu.

Cateva minute mai târziu, în fața blocului, fratele meu avea chef de glume şi arunca cu zăpadă în mine, în timp ce tata injura că-i înghețase ceva la masină. Am făcut şi eu bulgari şi deşi tremuram din toate încheieturile, mă bucuram de întinderea albă.
-Copii, faceți asta la munte! a intervenit mama.
Eu şi fratele meu ne-am uitat unul la altul şi ca la un semn nefăcut şi nezis am sărit pe ea, trândind-o în zăpada înaltă de jumătate de metru. A început să râdă şi a dat şi ea cu omăt in noi.
După atâta joacă, în care-l includeam şi pe tata, dacă nu era ocupat, eram toți uzi, dar partea bună era că tata reușise să pornească maşina.
-Stați! Am uitat ceva! mi-am amintit când deschideam portiera.
-O, haide, Lexy, nu poți pleca fără acest ceva? m-a întrebat tata, iritat. Poate se simțise exclus din jocul nostru, deşi noi aruncam cu omăt şi în el, iar el făcea la fel, printre verificările pe care le făcea. N-am de unde să stiu...
-Nu! i-am răspuns şi am început să aleg până la scara blocului, apoi pe scări în sus, deşi stau la etajul cinci.

- Aici erai! aproape că am țipat în timp ce-mi luam ursulețul. Şi dacă tot sunt aici...
Am înşfăcat şi cartea de pe măsuță, aproape dărâmând sticluța preferată de parfum.

Când am ajuns jos, maşina era încălzită şi puteai sta lejer în tricou.
-Distracție, venim! am strigat toți, iar tata a apăsat accelerația.

Dar n-a fost aşa. 

Mulți cred că s-a întâmplat din cauza gheții. Eu zic că din neatenția tatei, iar polițiştii... ei zic că din cauza celuilalt şofer.

Mie încă nu-mi vine să cred, deşi a trecut un an şi...