Prima dragoste

3

Dimineața, după ce m-am trezit, m-am schimbat din pijamale într-o pereche de blugi si tricou si m-am dus în bucătărie.

Adi plecase de mult la muncă, aşa că mi-am făcut repede ceva de mâncare şi i-am lăsat şi lui.

După ce am terminat, mi-am făcut un bagaj mic şi am plecat spre autogară. Nu puteam să merg la țară cu mâna goală, aşa că m-am oprit la un supermarket şi am făcut unele cumpărături. Adi mi-a lăsat bani pentru drum, dar şi pentru mine. Nu puteam să fiu egoistă, iar la Buni să nu mă gândesc deloc.

Pe tot parcursul drumului am ascultat muzică, iar în Craiova  am făcut alte cumpărături şi am mâncat prăjitură. Sunt absolut geniale, dacă ştii de unde să cumperi, iar eu stiu asta... de la magazinul din spatele autogarii.

Am ascultat muzică şi restul drumului, iar cei doi kilometri merşi pe jos m-au făcut să mă gândesc şi să-mi dau seama cât de frumoasă e România şi că în secolul douăzeci şi unu unele sate sunt greu accesibile.

Drumul principal e vai de capul lui, iar drumul de legătură dintre cele două sate e asfaltat. Mi se părea ok dacă era învers. Munții se vedeau genial, iar asta mă încântă de fiecare dată când vin pe aici.

Când am ajuns, mamaie nu era acasă, aşa că am descuiat casa cu cheia de rezervă şi m-am făcut confortabilă în ultima cameră, camera mea.
   Locul ăsta e plin de amintiri...
-N-am auzit eu bine sau  scumpa mea nepoată a venit?
Oh, tipic bunicii!
Am sărit din pat şi m-am dus s-o întâmpin.
-Mamaie! am strigat şi am luat-o în brațe. Mi-a fost atât de dor de matà!

Buni mi-a fost, atât mie cât şi lui Adi, o a doua mamă. Când mami era foarte ocupată cu munca si tati la fel, ea venea la noi şi avea grijă să nu pățim nimic rău, dar în cea mai mare parte am stat noi aici cu ea si cu bunicul.
Offf, ce dor mi-e de el... S-a stins din viață cu un an înainte de moartea părinților mei...

-Şi mie mi-a fost dor de tine, scumpa lui mamaia.
Vă rog să nu mă omorâți pentru cum am scris, am vrut să intru în atmosfera de la țară.
-Ce te aduce pe aici? a continuat ea.
-Dorul de matàle. De ce nu vreți să vă mutați la noi?
-Pentru că sunt prea bătrână să plec de tot din satul ăsta. Mi-e greu să renunț la agonisirile de-o viață.

Offf, ce întrebări pun şi eu, normal că nu poate renunța la locul ăsta. Aici s-a născut, aici a crescut, aici s-a căsătorit şi şi-a crescut copii şi probabil aici va muri... Nici nu vreau să mă gândesc la asta...

-Mamaie, am făcut unele cumpărături şi mă gândeam să fac eu cina, ce zici?
-Mă odihnesc si eu puțin, mi-a zis punându-şi mana în şold, apoi luând loc pe dormeză. Frati-tu de ce n-a venit?
-E cu munca, dar o să vină duminică să mă ia.
-Aşa îi mai vad şi eu fața... spune-i mai bine să vină mâine s'ară să mergem duminică la biserică.
-O să-i zic. Acum, matà, fă-te comodă, eu mă duc să gătesc. Vrei ceva în mod special?
-Stiind că stii să găteşti, nu doar te prostești ca acum doi ani, vreau să ne faci o ciorbă de legume. Pentru felul doi si desert, fă ce vrei.
-Chiar vrei desert? am întrebat-o făcând ochii mari.
-Poți, tu, să nu mănânci ceva dulce? Buni a pus accentul pe 'tu' iar asta m-a speriat puțin.

Cum adică nu pot sta fără dulce? O dată am stat.. Oh, stai! N-am stat!

- Şi d-asta am adus multe, dar multe batoane Max din Lidl... şi când zic "multe" vreau să zic o cutie, dar o să încerc să fac ceva.