Prima dragoste

6

Dimineața a fost una frumoasă şi nimic nu prevestea ce va urma.

La şcoală totul a fost OK şi chiar am luat un 10 la mate, ceea ce a fost chiar wow, deoarece, cum am mai spus nu mă dau în vânt după această materie.

În pauze am ieșit pe hol şi nu m-am întâlnit cu tipul misterios.

Coşmarul încă nu începuse.

După ore, colegele mele s-au rugat de mine şi până la urmă am cedat, aşa că am mers să ne plimbăm pe lângă liceu urmând să stam şi într-un parc. Nu l-am sunat pe Adi, consideram că n-am de ce.
Undeva la o stație de RATB e un parc, iar eu voiam să lua maşina, căci mă simțeam obosită, însă la insistențele Laviniei, am decis să mergem pe jos căci ştie ea o scurtătură.

Însă scurtătura s-a dovedit o fundătură şi totodată o capcană.

Şi fix când mi-am dat seama şi am vrut să urlu la fete, vrând să plec, în fața mea a apărut un munte de om. Exprima atâta furie, încât m-am speriat şi am scăpat telefonul. Măcar nu s-a spart!
-Chiar crezi că scapi de aici?! m-a întrebat namila cu mâinile în sân.
-D-nu, i-am răspuns panicată, întinzându-mă după telefon.

Namila mi-a anticipat miscarea şi mi-a luat-o înainte.

-Ăsta rămâne la mine, mi-a zis fluturând în aer telefonul cu două degete. Prinde fetele din urmă şi spune-le să intre în scara deschisă.

Am înaintat încet. Corpul îmi era paralizat de spaimă.

În ce m-am băgat, Doamne? m-am întrebat în gând. Asta n-o să se termine cu bine.

-Bun, sunt în dreptul scării, spune-le să între, mi-a zis matahala, trăgându-mă de braț.
-Şi dacă nu vreau?
S-a desfăcut la geacă şi mi-a arătat că are un pistol.
-Sincer, nu vreau! Pune-mi pistolul la cap şi spune-le lor să facă asta.

Genială idee, Lexy, absolut genială! îmi băteam joc de mine, în gând, câteva secunde mai târziu când chiar aveam un pistol la tâmplă.

-Voi astea, stați pe loc sau o împuşc!

Aş fi vrut să râd, dar nu puteam, ceva mă împiedica, mă strângea de gât... Ah, frica! Ghearele ei...

Fetele s-au întors să vadă ce se întâmplă, iar când au văzut care era situația, au rămas mute. Pe chipurile colegelor mele se putea citi teama ce le cuprinsese. Mai puțin pe-al Laviniei.

-Bună treabă! a strigat matahala la ea, în timp ce-mi strângea gâtul între brațul şi trunchiul său, iar cu cealaltă mână îmi ținea pistolul la tâmplă.

Am înaintat asa spre fete.

Prietenele mele o omorau pe Lavinia din priviri, iar la cum le cunosc, stiu că ar fi luat-o pe loc la bătaie, dar le era frică de urmări. Se temeau pentru viața lor, dar şi de a mea. Le era frică că dacă fac ceva greșit, nemernicul apasă pe trăgici.

Deşi îmi era frică şi mă temeam pentru viața mea şi a fetelor, am înjurat, iar namila m-a strâns mai tare de gât în timp ce înaintam spre prietenele mele.

Ne-a deschis uşa de la scară şi ne-a zis să intrăm în primul apartament.

Muream de spaimă, dar am înaintat în şir indian, eu fiind ultima, cu pistolul încă la tâmplă.
Casa are una frumuşică, însă la cum arăta mi-am dat seama că acolo se petrec lucruri neortodoxe. Pe pereți erau tot felul de poze cu fete îmbrăcate sumar sau fară haine, iar alte fete se plimbau mai mult dezbrăcate prin fața noastră.

-Marfă nouă! a strigat namila dându-mi drumul din strânsoare, împingându-mă în față cu aşa forță încât am căzut în genunchi.

Am înjurat, iar un alt bărbat s-a aplecat în față mea şi mi-a prins bărbia.
-Ești cam tupeistă, mi-a zis acesta şi m-a forțat să-l privesc în ochii. Acum fii fată cuminte şi treci lângă celelalte.