Prima dragoste

1

" Lexy, scumpa mea... "
" Mami? Mami, unde eşti? "
" Departe, scumpa mea... "
" Dar eu vreau să fiu lângă tine! "
" Nu se poate. Trebuie să fii puternică, într-o bună zi ne vom vedea, dar nu azi...
"Dar, mami... "
" Scumpa mea, trebuie să plec, timpul mi-a expirat. "
" Până atunci vreau să stii că te... "

Era prima dată după mult timp când o visam pe femeia înaltă şi brunetă ce-mi era nu doar mamă, ci îngerul pe pământ, dar nu m-am putut bucura de el, căci am fost smulsă şi readusă violent la realitate de fratele meu.

-Tu esti prost? Vorbeam cu mama! am strigat la el când l-am văzut lângă patul meu.
Stătea linistit acolo şi se holba la mine. Era nedumerit şi nu înțelegea de ce țip astfel de lucruri la el.
-Vorbeam cu mama şi din cauza ta n-am apucat să-i spun cât o iubesc!  am continuat, după care am început să plâng.
S-a ridicat de pe covor şi s-a așezat lângă mine.
-Hai, gata cu plânsul, mi-a zis în timp ce mă strângea în brațe. Indiferent unde e mami ştie cât de mult o iubim. Micul dejun e gata aşa că te rog nu mai plânge, îmbracă-te şi vino să mănânci, deja e tarziu.
M-am desprins din îmbrătisarea caldă şi familială şi m-am uitat în ochii lui, apoi l-am intrebat încă plângând:
-Adi, tu te-ai obişnuit cu ideea că nu mai sunt?
-Lexy, niciodată n-am să fac asta...
-Şi nu ți-e dor? am continuat chestionarul, suspinand.
-Ba normal că-mi e, însă te am pe tine, o parte din ei. Când tu eşti bine şi zâmbeşti, ştiu că sunt mândri de mine şi se bucură...
Şi-a şters o lacrimă şi a continuat:
- Uite cum facem: te las să te îmbraci şi în 10 minute te astept în bucătărie, până atunci poate te linişteşti. Aş sta cu tine, dar şi eu trebuie să mă pregătesc pentru muncă.
S-a ridicat şi m-a pupat pe frunte.

Adi era îmbrăcat încă în pijamale. Of! Prost obicei mai are  să gătească în hainele în care doarme, însă-l înțeleg. Timpul e același pentru toți şi se scurge prea repede.

Când fratele meu a plecat din cameră, m-am ridicat din pat şi mi-am deschis dulapul.
  Te iubesc, mami!, am adăugat în gând, atingându-mi lanțişorul de la ai mei, în timp ce mă uitam cu ce să mă îmbrac. Până la urmă m-am îmbrăcat cu primele haine care mi-au picat la îndemână: o pereche de blugi negri şi o cămasă albă. Mi-am împletit părul într-o parte, mi-am luat geanta şi am mers în bucătărie. M-am aşezat la masă, aşa cum fac de obicei, când Adi e dimineața acasă, iar el mi-a așezat în față o farfurie cu omletă.

După ce am terminat de mâncat, nu am apucat să pun farfuria in chiuvetă şi s-o spăl, căci fratele meu a fluturat cheile de la masină pe sub ochii mei. Asta însemna că el pleacă la serviciu si dacă vreau să mă lase la liceu trebuie să mă incalț imediat.
A fost aglomeratie în trafic şi deşi Adi a luat-o pe niște scurtaturi, tot am întârziat la biologie.

În timp ce alergam pe coridor, am dat peste peste cineva, făcând ca portofoliul si lucrurile pe care le aveam în mână să-mi cadă.  Când am ridicat capul, am realizat că am dat peste un tip dintr-o clasă mai mare, probabil de la a douăsprezecea.
-Scuze, am zis în timp ce mă aplecăm după țiplele ce mi se desprinseseră şi mi căzuseră. S-a aplecat şi el să-şi adune lucrurile si țiplele.
-Asta cred că e a mea, mi-a spus luând o țiplă din mâna mea.
-Ăăă... Ok, i-am raspuns, deşi nu eram sigură că aşa şi e. Scuze, încă o dată.
M-am ridicat şi am plecat.
-Bună dimineața, doamna profesoară. Mă scuzați că am întârziat.
-Sigur, Lexy, ia lac în bancă.
-Mi-ați pus absență? am întrebat-o în drum spre locul meu din spatele clasei.
-Ți-o motivez acum.
În timp ce mă uitam peste portofoliu am descoperit că una din pagini îmi lipsea.
Nu-i nimic, Lexy, o refaci, mi-am zis în gând, însă la sfârșitul orei am avut o surpriză. Tipul de dinaintea orei a intrat în clasă şi s-a oprit la banca mea.
-Scuze, ți-am luat asta din greseală... ce zici ieşim la o țigară să mă revansez?
-Nu fumez, i-am răspuns luând foaia si băgând-o în geantă.
-Atunci la o cafea?
-Nu consum, i-am răspuns încercând să plec.
-Atunci la un suc?
-Când? l-am întrebat crezând că aşa scap de el.
-Acum, mi-a răspuns cu un ton rugător.
-Nu chiulesc, i-am răspuns gandindu-mă la o viitoare absență.

Pentru mine orice absență contează. Nu ştiu la ce număr de absențe nu mai beneficiezi de bursă şi prefer să nu am niciuna nemotivată.

-Nu credeam că ești aşa laşă, mi-a spus plecând.
-Iar tu eşti un bou, i-am spus luându-mi geanta.
S-a întors la banca mea, şi-a pus mâna pe bărbia mea şi  mi-a ridicat-o forțandu-mă să mă uit în ochii lui.
-Am spus că eşti un bou, am repetat calm.
-Şi totuși tupeistă!

Mi-a susținut privirea, apoi m-a sărutat. A fost primul meu sărut care nu a avut loc la "Adevăr sau provocare?"

-Acum ce zici? Ieşim?
-Nu!
-Laşă. Îmi place jocul ăsta.
-Pentru tine totul e un joc? l-am întrebat exasperantă.

Dacă mai stătea mult în fața mea, mi-e că-i dădeam şi una.

-Să zicem că da.
-Află că pentru mine nu-i.

Mi-a pus geanta pe umăr şi l-am lăsat acolo, lângă bancă cu ochii ațintiți asupra mea.

-Tot nu-ți stiu numele.
-Asta pentru că nu m-ai întrebat, i-am raspuns de pe hol si am grăbit pasul.

Când am ajuns în clasă, colega mea de bancă, Emm, m-am bombardat cu o tonă de întrebări.

-Cine e tipul cu care ai rămas în cabinet?
-Nimeni.
-Dar v-ați sărutat...
- Corectare "m-a sărutat" . Acum lasă-mă să citesc.
- Gata, nervoaso!
N-am apucat s-o întreb dacă într-adevăr i se pare că sunt nervoasă, căci diriga a intrat în clasă.

-Nu uitați mâine e sedintă cu părinții, ne-a anunțat ea.

La auzul ultimelor două cuvinte m-am întristat şi câteva lacrimi mi-au curs pe obraji.

-Lexy, ce ai pățit?
-Nimic, doamna...
-Du-te la baie şi spăla-te pe față, văd că nu esti bine. Când te întorci poate ne zici ce ai.

M-am ridicat din bancă şi am plecat la toaletă.

M-am holbat 5 minute în oglindă şi nu-mi venea să cred: pupilele îmi erau dilatat si ochii îmi erau roșii.
  M-am aplecat peste chiuvetă şi am inceput să-mi dau cu apă pe față. Când am ridicat capul am observat că între timp cineva îşi făcuse apariția. Am rămas preț de câteva secunde hobandu-mă la cele două reflexii, apoi m-am întors pe călcâie către tipul de azi de dimineață.
-Ce cauți aici? m-a întrebat nonșalant.
-Ce cauți, tu, aici?
-Am venit după tine. Am văzut că ai ieșit grăbită din clasă... dar tu?
-E baia fetelor. Ia stai! Mă urmăreşti?
-Nu contează ce fac eu. Văd că esti nervoasă. Mai vorbim, pa! mi-a spus si a plecat.
-S-o crezi tu!

M-am uitat încă o dată în oglindă, mi-am aranjat părul şi m-am întors în clasă. Tipul misterios nu se vedea nicăieri pe hol.

-Deci, Lexy, ne spui ce ai pățit?
-Nu, nu pot, i-am raspuns dirigintei şi am luat loc în banca mea.

La sfârsitul orei am anunțat-o că din partea mea va veni Adi, iar când m-a întrebat de ce, i-am dat de înțeles adevăratul motiv răspunzându-i că nu sunt în stare să spun.

Restul orelor s-au derulat normal, iar după ore, Adi nu a putut veni să mă ia, aşa că m-am dus cu metroul alături de niste colege care au vorbit într-una despre băieți şi iubire, făcându-mi capul calendar.

Şi acesta a fost primul capitol oficial, ce părere aveți? Continui cartea sau nu?