Downward <Pauză>

◆Capturarea

Tot ce se mai aude sunt pașii noştrii pe treptele de lemn.Blake încă ţinându-mă de mână mă trage după el. Aprope că nici nu mai reușesc să gândesc.Toate au venit prea dintr-o dată şi mi-e greu să le înțeleg..
Ajungem în capătul scărilor după care facem la stânga ajungând pe un coridor lung cu mai multe uşi.Blake mă trage până la a doua uşă scoțând o cheie din buzunar.Îmi dă drumu la mână şi deschide uşa.

-Hei, Blake, de ce m-ai atacat in padure?

Împinge uşa, aceasta scoțând un mic scârțâit.
Scoate un mic rânjet apropiindu-se de mine.

-Din plictiseala

Mai face încă un pas în față

-Și din distractie.

-Huh?Ce ar fi distractiv în asta?

-Eram curios cât de tare te-ai putea speria.Având în vedere că de acum în colo numai chestii de genu' ți s-ar putea întampla, dacă nu și mai rău.Dar totuși ai reacționat destul de bine, pentru o copilă.

Mă încrunt la ultimele cuvinte.

-Nu sunt o copila.Am 16 ani.

-Știu câți ani ai, copilo. rânjește din nou.

Mai face încă un pas în față, acum fiind doar câțiva centimetri înte noi.

-Du-te la culcare, e deja trecut de ora ta de somn.

-Du-te naibi!

Ne mai având chef de alte glume, mă întorc și intru în cameră. Observ că vrea să mă urmeze, însă până să apuce să intre înăuntru închid ușa drept în nas.Chiar nu am starea necesară să port o "discutie" de genu'.

Fără să mai aprind becul, mă arunc direct în pat.Atât de moale și bine, nu îmi trebuie nimic mai mult. O rază de la lumina lunii cade pe pat destul cât să văd cât e de mare.Mă ridic și mă uit la cuvertura roșie pe care era imprimată un trandafir. O dau la o parte și mă bag sub ea, simțind căldură cum mă învăluie. Îmi amintesc de poza pe care încă o mai am în mână şi mă mai uit o dată la ea.Un mic zâmbet îmi apare pe față, o dată cu o lacrimă.Las fotografia de-o parte și îmi pun capul pe pernă.
Închid ochii şi deja simt cum somnul mă acaparează.

****

O bubuitură puternică se aude de jos.Mă trezesc brusc și mă uit bulversată în jur.În cameră este încă întuneric, ceea ce înseamnă că încă e noapte, cel mai probabil miezul nopții.Încă adormită, mă dau jos din pat și mă îndrept spre geam.Luna încă este pe bolta cerului iar vântul nu bate foarte tare, totul pare să fie normal.

O altă bubuitură puternică, alături de voci puternice de bărbați și un mârâit se aud succesiv de la parter.Mă îndrept cu pași mari căre ușă, neînțelegând ce se întâmplă. O deschid cât de repede pot și dau să mă îndrept spre scări, însă mă lovesc de ceva tare.

-Ce faci afară din cameră? Blake mă apucă cu putere de umeri împingându-mă în spate.

-Huh?Ce se întâmplă jos?

-Nu e timp de întrebări, doar du-te la tine în cameră și stai cuminte.

-De ce?

Ne răspunzându-mi la întrebare, pur și simplu mă apucă de mână și mă trage în cameră.

-Uite, nu prea am timp să îți dau detalii, dar se pare că cei care au fost la bal, au revenit după tine. Aşa că încearcă să fi o fată cuminte și să stai aici.Închide geamurile și ușă după ce ies.

-Stai, Kyle unde e?

-Jos, se bate cu ei.De asta spun, stai aici până reușim să scăpăm de ei.