Downward <Pauză>

◆"Stai ce?!"

Lumină, o lumină foarte puternică reuşeşte să îmi pătrundă în ochii care cu greu încercam să îi ţin deschişi.În timp ce respiram, puteam simţii vagul miros de fum...Strigăte, tot ce pot auzii sunt strigăte şi persoane alergând. Încerc să deschid ochii şi mai mult, dar tot ce văd este focul care mă înconjoară....

Îmi aduc aminte cum am ajuns înapoi în sală,cum am ajuns sa zac pe joc înconjurată de foc. Din cauza fumului, ochii au început să mă usture, astfel nefiind capabilă să îi deschid.

Încep sa tuşesc atât de tare încât am impresia că o să-mi scuip plămânii afară. Aud o voce, o voce care mă strigă, însă nu-mi dau seama cine sau cui aparține vocea.Încerc să mă concentrez pe ea ca să nu leşin. Reuşesc să văd printre ochii abia deschişi o siluetă venind spre mine.Mă sprijin în mâini să mă ridic, dar imediat pic la loc pe pământ. Silueta este deja lângă mine, se apleacă şi abia reuşesc să descifrez ceea ce îmi zice "Nu o să las să se mai întâmple asta încă o dată"....

Simt cum mă ridic încet de la sol, o îmbraţişare caldă întâmpinându-mă.

***

Aerul rece începe să îmi intre în plămâni, eliminând încetul cu încetul fumul.Însfârșit pot să respir normal. Mă concentrez pe foșnetul unor frunze și încerc să-mi dau seama unde sunt.Undeva afară, întinsă pe jos. Îmi deschid ochii, dar tot ce văd este negru. Abia se poate distinge cerul de crengi, totul este întunecat. Îmi fac curaj și mă ridic puțin, sprijinindu-mă în coate.Mâ uit în jur și văd o lumină puternică roșie în depărtare în fața.Ochii se obișnuiesc mai greu cu lumina puternică dar în scurt timp deslușesc că defapt lumina roșie este focul care cuprinde sala de bal.

Imagini cu o perdea care luase foc și elevii și profesorii alergând alarmați îmi trecuse prin minte.Cum ceva mare căzuse peste mine și eu am ajuns pe jos neputând să mă mișc sau să respir.Toate mi-au venit în minte.

Acum mă aflu pe jos, în pădure, în siguranță.Cineva ma salvat, dar nu știu cine. Îmi mut privirea undeva mai aproape de mine și văd o persoană care stă sprijinită de un copac, uitându-se în depărtare. Curioasă, mă ridic în picioare, dar imediat simt cum capul mai are puțin și explodează, iar amețeala mă cuprinde.Mai am puțin și cad din picioare, dar reușesc să mă sprijin de copac, menținându-mi echilibrul. După ce sunt sigură că mi-am revenit cât de cât, mă îndrept în direcția persoanei misterioase.

   -Cum eşti?mă întreabă fără a-şi întoarce capul.

   -Mai bine... încă nu-mi dau seama unde se uită dar pare destul de relaxat.

Câteva secunde de linişte urmează, timp în care încerc să-mi amintesc ce am făcut înainte de începerea focului.

   -Tu m-ai scos de acolo,nu?

   -...cum reușești să dai mereu peste necazuri?

   -Chiar nu știu...   Oare sunt toți în regulă?

   -Da, majoritatea profesorilor au scos elevii care mai erau rătăciți.Și se pare că și tu ai mai ajutat câțiva, până să fi tu aceea care are nevoie de ajutor. un scurt moment de tăcere urmează, dar imediat își întoarce fața către mine și continuă. Tu unde ai fost înaintea îneceperii incendiului?

Stau câteva clipe să mă gândesc.Parcă eram cu Kyle pe acoperiș și vorbeam...

   -Eram pe acoperiș, luam o gură de aer...

   -Singură?

   -Nu, mai eram cu cineva. Oricum, ce contează, doar nu crezi că eu am pornit incendiul?!spun puțin nervoasă.