Downward <Pauză>

Îngrijiri

   -Opriți-vă!Nu vedeți că sunteți răniți? Chiar vreți să luptați până muriți?   sincer, nu știu ce fac în momentul acesta , dar știu că cei doi  nu merită să moară. Întotdeauna mi-au plăcut animalele,  în special câinii și se pare că acum și lupii.

      

 Nu știu de ce,  dar nu îmi mai este frică de ei.Iar în momentul în care mă las pe genunchi, lupul care stătea în stânga mea, cel cenușiu a început să mârâie arătându-și colții. Fără să ezit îmi bag încheietura mâinii în gura lupului, simțindu-i ușor colții ascuțiți. Acesta s-a oprit din mârâit și se uită oarecum nedumerit la mine. Un scurt moment de liniște urmează..

   -Mușcă-mă dacă vrei!!Dar măcar lasă-mă să-ți vindec rănile! Nu o să poți să stai cu piciorul ăla scrântit. Lasă-mă să te ajut!

     

Spun fără puțină frică. În următorul moment simt cum colții lui îmi ating ușor pielea, el  trăgându-și capul ca să-mi elibereze mâna. Mă pun în fund și îmi întind picioarele. Se apropie încet și temător de mine, eu nemișcându-mă de la locul meu. Ajuns lângă mine , se lasă jos și își pune  capul peste picioarele mele. Rămân ușor uimită când văd că capul lui îmi acoperă picioarele. Îi simt blana moale și caldă care mă încălzește, de la glezne până deasupra genunchilor. Până atunci nu mi-am dat seama ,dar îmi era puțin frig.  

       

Deși este luna octombrie,  nu e chiar atât de rece, dar se pare că adrenalina pe care o aveam atunci când alergam,  m-a părăsit cu totul. Am început să tremur, dar în scurt timp blana lui m-a încălzit și îmi era din nou bine.

       

Încep să îl mângâi ușor pe cap, ca să se obișnuiască cu mine.

Îi iau piciorul rănit în mână si mă uit la el să văd ce are. Osul îi este dezlocat, din această cauză nu putea să calce pe el. Încep să caut printre frunzele uscate o crenguța mai groasă și rezistentă care să îi țină piciorul.

        

După ce am găsit una cât de cât mai rezistentă, am început să rup o bucată de material din rochie ca să pot să îi leg crenguța de picior. Îi îndrept încet piciorul ca să nu-l  doară. Fixez crenguța vertical pe lângă picior și încep să înfășor bucata de material în jurul lui și al crenguței. După ce termin fac un nod dublu și îl strâng ca să fiu sigură că stă fix și nu se dezleagă.

   -Gata,  acum o sa fi mai bine!  îi șoptesc la ureche în timp ce-l mângâi.

Îmi mai trec încă o dată privirea asupra lui să fiu sigură că nu mai are alte râni.

Întorc capul,  iar lupul cel alb încă mai stătea în dreapta mea.  

   -Și tu ai o rană destul de mare! Ar trebui să mă lași să te ajut.

După câteva secunde în care văd că nu se mișca, îmi încrunt privirea asupra lui, el își întorcându-și capul.

         

Deși o parte din blana lui este acoperită de sânge,  încă arată destul de bine și de impunător. Îl văd cum se ridică încet de jos și cu pași greoi se apropie de mine. Observ că în tot acest timp continuam să ne privim în ochi,  într-un mod ciudat.

         

Când ajunge lângă mine,  se pune jos și și-a lăsă capul în poala mea. Acum am reușit să mă uit mai atent la rană. Are o zgârietură puțin mai adâncă,  din cauza asta i-a curs sânge, dar se pare că între timp s-a oprit. Am m-ai rupt încă o bucată de material și i-am luat încet capul în mâini încercând să îi șterg sângele. Aș avea nevoie de puțină apă ca să se ducă mai repede, dar după ce am insistat mai mult , am reușit să-i curăț rana cât de cât.

După ce termin arunc încă o privire asupra lui, să fiu sigură că nu mai are alte râni. Acum sunt sigură că amândoi sunt în regulă.

Cele câteva frunze care au mai rămas prinse de crengile copacilor, au luat cursul vântului și încep să plutească în gol, în final ajungând jos. Câteva păsărele încă își mai fredonează cântecul, ascunse în umbra plopilor înalți.

Eu mă simt dintr-o data mai relaxată, iar corpurile care încă mă acoperă îmi oferă căldura necesară ca eu să mă simt în siguranța. Încep să-mi simt ochii grei, până când încet, încet simt cum plutesc spre o altă lume, iar gândurile mele dispar de tot, simțind cum întreg locul mă acaparează și sunt atrasă încet în lumea viselor.

             Un singur gând mai am în minte : " Locul acesta e magic!" .