Downward <Pauză>

◆ Îngerul păzitor ll

  Dezechilibrândumă de pe scaun, alunec și deja aștept podeaua în întâmpinare.Dar se pare că planul se shimbă, eu simțind cum ceva moale și cald înconjurându-mi corpul. După ce mă asigur că impactul  nu va mai avea loc, îmi deschid ochii speriată.

  Doi ochi albaștrii mă privesc zămbitori și eu încă în șoc mă uit la ei.Încă mă ține în brațe în stilul mireasă și eu nu fac nimic altceva decât să mă holbez la el în timp ce mâna mea stângă atârnă pe după umărul lui.

   -Ești cam neândemânatică. spune și începe să râdă mai silențios în timp ce mă lasă jos.

   -M-mersi. mă bâlbâi și încerca să îmi recapăt echilibrul pe picioare.El încă mai are un mic rânjet pe față. Se apropie încet de mine și eu fac un pas în spate, neștiind ce vrea să facă. Se apropie mai mult de mine și eu mai fac încă un pas în spate, ajungând să fiu lipită de bările raftului.

  Ochii lui nu-i părăsesc pe ai mei și deja fiind foarte aproape de mine îi simt respirația caldă pe frunte. Observ cum dintr-o dată devine puțin mai înalt și mâinile lui se ridică ajungând deasupra capului meu. După câteva secunde își coboară mâinile, ținând o cutie.

   -Ești bine?mă întreabă îndepărtându-se de mine, parcă făcându-mi loc să respir. Fără să îmi dau seama până acum îmi ținusem respirația.

   -Da.răspund, ezitând puțin

   Lasă cutia jos și ia scara de langă mine închizând-o și o pune la locul ei, după ușa. Se mai uită la mine încă o dată și ridică cutia de pe jos,îndreptându-se înspre ușă.

   -Vi?mă întreabă stând în pragul ușii. Dau aprobator din cap și el părăsește cămăruța.

  Îmi scutur capul încercănd să ies din "transă" Ce căuta el aici? Părăsesc și eu cămaruța,dar nu înainte de a stinge becul.Chiar mai avem nevoie de el.

  Măresc pasul pentru a-l ajunge și văd cum mă așteaptă la ieșire din căsuţă cu capul scos afară, ținând cu o mână cutia și cu cealaltă ușa.

   -A început să plouă destul de tare.spune întorcându-se cu fața la mine. Fac pași până ajung lângă el și scot și eu capul pe ușă.

  Are dreptate. Stropii de apă se aud destul de tare pe țiglele de pe casă și la câțiva metrii, în fața ei zace o baltă destul de mare. Mă întorc pe călcâie și mă îndrept spre câteva cutii ce zac într-un colț. Văd cu coada ochiului că și el se întoarce și mă urmărește.

  -Ce faci?într-un final mă intreabă.

   -Caut o umbrelă, dacă ieșim așa o să fim uzi leorcă. spun în timp ce caut prin cutii.

   -Și ești sigură că o să găsești una?

   -Da, am văzut una acum câteva zile.spun și deja o zăresc la fundul unei cutii. Am găsit-o!

  Mă întorc spre el și deschid umbrela, din ea ieșind foarte mult praf.Am început să tușesc,dând din mâini prin aer ca să "dau" praful la o parte.

   -Să mergem. spun și deschid ușa.

  El mă urmează,ieșind din căsuța.Îmi ia umbrela din mâna ca eu să pot scoate cheia din buzunarul bluzei de trening,pentru a închuia ușa.După ce o închid bag cheia înapoi și pornim spre sală.

  Doar stropii ce cădeau pe țiglele acoperișelor se mai auzeau, iar tăcerea dintre noi devenea tot mai ciudată.Așa că m-am gândit să o stric.

   -Ce căutai în căsuță?

  Pare că stă să se gandească la ceva,dar în final îmi răspunde.