Downward <Pauză>

◆Doi lupi

M-am indepartat de copac. Am facut cativa pasi in fata. Acum era liniste. Cand dintr-o data s-au auzit mai multi pasi foarte rapizi.Se auzeau din spatele meu. Putin speriata m-am intors incet. Dar era prea tarziu. Deja am fost trantita pe jos cu o forta foarte mare. Acum aveam ochii inchisi. Simteam cum ceva greu imi apasa pieptul. Din cauza ca eram speriata nu puteam sa imi deschid ochii. Insa dintr-o data am simtit cum ceva cald imi sufla in fata. Am deschis ochii iar in fata mea era chiar lupul.

Isi tine botul deasupra capului meu.Imi ridic mainile si le pun deasupra capului lui , vrand sa il mangai.In urmatoarea clipa ceva umed imi atingea obrazul.Este limba luicare incepe sa ma linga. Totusi spre fericirea mea nu a inceput sa saliveze.Chiar nu aveam chef sa fiu plina de bale.

-Heeei uriasule!incep sa rad cand el dinou ma linge. Daa si mie mi-a fost dor de tine!chicotesc si se da de pe mine, lasandu-ma sa ma ridic.Ma sprijin de mana si imi incrucisez picioarele in stil turceste. Ma intorc cu fata la el si observ ca era cel cenusiu.Se apropie de mine ,astfel lasandu-ma sa-l mangai. Are blana la fel de moala ca data trecuta.Arunc privirea spre labuta lui. Acum nu mai are nimic ,nici macar o cicatrice.Era ciudat, pentru ca imi aduc aminte ca nu era o rana superficiala.

Gandul a trecut cand el a inceput sa ma linga dinou pe mana.Limba lui era putin aspra dar calda.Chicotesc si el incepe sa dea din coada ca si cand ar fi fost fericit.

-Ce mai faci,baiete?il intreb, desigur retoric, in timp ce-l scarpin dupa urechi.Arata ca un simplu caine de casa, exceptand dimensiunile de leu fioros. Este destul de dragut, si cred ca ma placea din moment ce ma lasa sa-l mangai.

Dar dintr-o data sa ridicat si si-a lasat botul in jos , asezadu-l pe incheietura mea.Fara sa-mi dau seama a inceput sa traga de pandantivul colierului care se afla pe mana dreapta.

-Nu. Lasa-l!ii spun in timp ce incerc sa-mi retrag mana.Nu stiu ce l-a apucat.Se ridica in picioare in timp ce trage dinou de el. Se indeparteaza de mine in fuga ,mergand inainte. Se opreste la o distanta destul de mare si imi arunca o ultima privire, dupa care se pierde printre copaci.

Ma uit nedumerita in fata , cautand-ul cu privirea, crezand ca o sa se intoarca. Dar nu a facut-o. In scurt timp se aude un latrat foarte puternic care strabate o parte din padure si ajunge si la mine. Imi dau seama ca este latratul lui. Poate ca vrea sa merg dupa el, gandesc.

Asa ca ma ridic de jos. Incep sa ma scutur de cele cateva frunze care erau lipite de mine si pornesc in directia in care el a plecat. Inca nu stiu sigur pe unde sa merg, sau unde trebuie sa ajung.Dar continui sa merg sperand ca o sa-l vad.

Copacii foarte inalti nu lasau ca razele soarelui sa patrunda prin padure, astfel iti dadea impresia ca deja se intuneca.Stiu ca inca nu este foarte tarziu, dar cum incepe sa se intunece destul de devreme ar cam trebui sa ma grabesc inapoi acasa. Continui sa merg prin padure in cautarea lupului. Racoarea se lasa din ce in ce mai mult, iar puterea vantului creste. Frunzele se invartesc in cerc scotand fosnete la fiecare miscare a lor. In departare nu se mai auzeau nici un ciripit si nici un sunet.Parca totul a amutit.

Inghit in sec si continui sa merg spre nicaieri.Totul pare putin cam straniu.Dar in departare printre trunchiurile copacilor se zareste o piatra mare. Maresc pasul, incercand sa ajung mai aproape de ea. Un mic zambet imi apare pe fata cand zaresc lupul stand in mijlocul pietrei ,parca asteptandu-ma. Ma apropii si el se invarte dupa coada ,dupa care coboare de pe piatra.

Incep sa fug dupa el, ca sa reusesc sa il ajung din urma. Sincer nici macar nu stiu de ce il urmez. Dar curiozitatea ma omoara si trebuie sa vad unde ajung.

El merge in fata , iar eu il urmez precauta. Ma uit in stanga si dreapta crezand ca poate o sa vad ceva.Dar tot ce vad sunt copacii care ma inconjoara. Cred ca deja mergem de cateva minute. As fi vrut sa il intreb unde mergem, dar sunt mai mult ca sigura ca nu o sa-mi raspunda.

Cand sunt gata sa ma opresc si sa ma intorc din drum vad in departare ceva alb. Lupul se uita in aceasi directie, dupa care mareste pasul. Incep si eu sa merg mai repede, urmandu-l. In timp ce ne apropiem de acel lucru, eu imi dau seama ca este celalat lup.

Statea intins pe jos, cu labele in fata si capul pe ele. Ochii ii are inchisi, probabil dormind.Pare asa de cuminte si inocent. Ma apropii de el si ma las in jos , pe genunchi. In acelasi timp el deshide calm ochii uitandu-se la mine. Sta cateva clipe cu ochii atintiti la mine, dupa care ii inchide. Eu imi ridic mana din poala si o duc inspre el. Incet ii mangai blana moale si calda.

Imi reamintesc de rana pe care a avut-o acum cateva zile si o caut. La fel ca si la celalat , nu gasesc nici o rana sau cicatrice. Desi e destul de ciudat , las gandul la o parte in momentul in care el se ridica inca cu ochii inchisi si se pune pe mine lasandu-si capul in poala mea.Zambetul imi apare dinou pe fata si continui sa il mangai.Desii e un lup, nu pare a fi deloc infricosator sau rau, e destul de cuminte si frumos.

De nicaieri apare si lupul cenusiu, venind inspre noi.Se pune pe jos langa mine si isi aseaza capul pe piciorul meu.

Acum erau amandoi in fata mea, unul langa altul. Sunt fericita ca nu s-au luat la bataie si uimita ca lupul cenusiu ma dus la cel alb.Prima data am crezut ca sunt din haite diferite si ca vor sa se omoare, dar acum nustiu ce sa mai cred. Totul pare cam ciudat la ei, desi sunt doar niste lupi...