Downward <Pauză>

Capitolul 1

Soneria telefonului sună zgomotos ,semn că trebuie să mă trezesc. Este ora 7:00 ,iar eu trebuie să merg la şcoală , dar perna devine din ce în ce mai moale iar patul parcă mă îmbrăţişează cu asternuturile sale şi mă îndemnă să mai rămân.

Mă trezesc cu greu şi mă dau jos din pat. Încep să-mi  târăsc uşor picioarele pe covorul moale, până ajung în faţa băii. Deshid uşa şi aprind becul încercând să mă obişnuiesc cu lumina puternică care-mi supără ochii.

Ajungând în faţa oglinzii îmi dau seama ce dezordonat îmi stă parul şi încep să îl pieptan cu peria , până îmi stă ceva mai bine. Îmi las părul castaniu cu tendinţe negre liber pe spate şi dau puţin cu mâna prin el ca să pară mai rebel. Ies din baie şi mă îndrept spre dulapul cu haine care se afla în stânga patului.

După câteva minute în care mă holbez la dulap gândindu-mă cu ce să mă îmbrac, decid să-mi iau un tricou alb puţin mai larg şi o pereche de blugi negrii strâmţi.Mă îndrept spre micuţa măsuţă de machiaj şi mă dau cu creion de ochi şi puţin rimel , pe buze aplicând un luciu cu aroma de căşuni, îmi pun câteva braţări pe mână şi sunt gata.

Mă grăbesc să ies din cameră şi mă îndrept spre bucătărie. Am noroc că tata înca doarme, astfel m-ar fi pus să mânânc. Îmi spune mereu cât de importantă este masa de dimineaţă şi că nu trebuie să ratez nici una. Dar de data asta chiar nu îmi este foame.

Eu stau în casă doar cu tata , deoarece mama a murit când eu aveam 5 ani. Tata niciodată nu mi-a spus motivul exact pentru care ea a murit ,tot ce ştiu este că ea nu mai e.Şi îmi este foarte dor de ea...

îndepartând amintirea nu tocmai drăguţă, mă grăbesc să ies pe uşa şi mă îndrept spre aleea din faţa casei. Pornesc pe strada largă în drum spre şcoală.

Aproape că alerg pe stradă,sperând să nu întârzii.Fiind aproape sfărşitul lunii octombrie, cerul este înnorat parcă stând să plouă, iar vântul îmi bate prin păr făcându-l să zboare în diferite parţi. Îmi strâng haina pe langa corp în incercarea de a mă încalzii.

Privesc în jurul meu, în depărtare zărindu-se vârfurile impunătoare ale copacilor din pădure care parcă încercă să creeze un mic dans. În acel moment mi-am adus aminte de ceea ce sa întamplat cu câteva zile în urmă;

Am plecat împreună cu Nick să facem câteva poze în pădurea de la marginea oraşului... dar am ajuns să fiu alergată de un lup cât un leu şi m-am pierdut în padure. Ştiu că lupul care m-a alergat împreună cu încă unul alb ,superb ,s-au luat la bătaie, iar eu am încercat să îi opresc. După care le-am vindecat rănile pe care şi le-au făcut.Încă sunt uimită cum lupul de culoare cenuşie stătea cu capul pe picioarele mele ,iar cel alb cu capul în poala mea şi îmi acopereau tot corpul cu blana lor moale, încalzindu-mă. După asta am simţit cum ochii mi se închideau ,iar eu adormisem.

     Flashback ~
Nu ştiu ce s-a întamplat cât timp eu am adormit, dar dupa ce m-am trezit cei doi lupi nu mai erau , iar eu eram întinsa pe jos într-un morman de frunze moale.

 M-am ridicat în picioare şi am inceput să mâ scutur de frunzele şi crenguţele care erau agăţate de rochia care acum era cam ruptă şi murdară. Am pornit încet, încercand să găsesc un drum care sâ ducă înapoi la Nick.

Am văzut în jurul meu nişte copaci mai ramificaţi, cu multe crengi care atârnau pe jos. Am recunoscut imediat drumul şi am mărit pasul, mergând drept înainte pe langa un mic dâmb. În scurt timp am ajuns înapoi la Nick.

Acesta era în maşina ,pe locul din dreapta ,uşa era deschisa, iar el stătea cu un picior înăuntru şi unul atârnat afară. Când şi-a întors capul şi m-a văzut, un zâmbet i-a apărut pe faţă şi a venit spre mine îmbrăţişându-mă.