Downward <Pauză>

Fugi!

Fugi ! Fugi! Fuuuuuugi!! ...De ce nu pot să fug mai repede?! Pentru că ești pe tocuri idioato!! Vaaaai, ce o să-l bat pe Nick pentru ca m-a pus sa port tocuri prin pădure!... dar mai întâi trebuie să fac cumva să nu mai fiu alergata de...!

~cu 30 de minute înainte~

-Haide, zâmbește, fi mai convingătoare.

- Hai Nick, stăm de 2 ore în pădure, nu ai făcut destule poze?! spun exasperată din cauza durerii de picioare.

Nick zâmbește și continuă să îmi facă poze. Îl ajut doar pentru că este prietenul meu cel mai bun, astfel nu m-aș fi lăsat convinsă să merg într-o pădure la un shooting foto. Cu pădurile nu am nimic, chiar îmi plac. Întotdeauna mi-am dorit să fug prin pădure, să ascult cum ciripesc păsarelele, să calc pe frunzele uscate căzute din copaci...

Am noroc că în orașul în care locuiesc, la marginea lui există o pădure, iar eu nu stau foarte departe de ea. De fiecare dată când vreau sa fiu singură vin aici.

Mă dor picioarele de stat 2 ore pe tocuri, îmi plac, dar nu sunt genul meu, eu mai mult port teneși. Sunt genul de fată care nu se îmbraca sofisticat , prefer mai mult stilul lejer.... un tricou ,blugi închiși la culoare și teniși. Dar de data asta port o rochie, până la genunchi, fără bretele și brodată pe deasupra cu dantelă neagră, rochia fiind un mov închis. Este chiar frumoasă, iar la mijloc este prinsă cu o pamblică la fel ca rochia, mov închis. Părul de culoarea tăciuneleui îmi cade ușor pe spate ,find puțin mai jos de umeri. Arăt chiar bine....pentru un bal, sau un banchet.

-Nick! Serios acum, câte o să-mi mai faci? Nu sunt destule?? spun deja nervoasă, lăsându-mi greutatea de pe un picior pe altul, cu mâinile în șolduri.

Nick oftează și cu o față serioasă îmi răspunde

-Încă câteva și promit că am terminat! Acum du-te lângă copacul ăla și stai mai fotogenică.

Mă duc lângă copacul pe care îl indicase Nick și am încercat să stau cât mai "fotogenică" ca să iasă poza și să scap de aici. El era concentrat să facă poza iar eu mă uitam la aparat. Când dintr-o dată am auzit un mârâit lung și puternic venind din spatele lui Nick. Acesta sa uita cu aparatu să vadă ce este, eu rămânând nedumerită lângă copac. Îl văd cum se întoarce spre mine cu o față terifiată ca și când ar fi văzut un monstru.

-Fuugi! nici nu termină bine propoziția că "acea creatură" sare dintre copaci direct pe el ,trântindu-l la pământ. Eu mă uit speriată la ceea ce părea a fii un lup, doar că este foarte mare ,aproape cât un leu ; are blana mare și cenușie, foarte apropiată de un negru închis. Se apropie încet de mine mârâind ,iar eu încerc să merg încet cu spatele sperând să nu sară pe mine la fel cum a făcut și cu Nick. Atunci observ că este aproape cât mine, ajungând cu ușurință cu capul la cotul meu. Fiind foarte speriată, raționamentul meu dispare ca prin magie, iar eu încep sa alerg prin pădure, mâncând pământul, cu un lup-gigant pe urmele mele.

Fugi ! Fugi! Fuuuuuugi! fug mai repede??!! Pentru că ești pe tocuri idioato!! îmi strigă conștiința în timp ce eu alerg cat de tare pot. Vaaaai, ce o să îl bat pe Nick pentru că m-a pus să port tocuri prin pădure!... dar mai întâi trebuie să fac cumva să nu mai fiu alergată de lupul-cenușiu! Aș încerca să mă opresc și să îmi dau pantofii jos , dar chiar și fără să mă întorc îmi dau seama că încă mă urmarește. Astfel continui să fug...