◆Trecutul

142 5 0
                                    

O singură întrebare poate avea multe răspunsuri.Nici măcar nu sunt sigură dacă am pus întrebarea corectă,dar sunt sigură că asta vreau să aflu cel mai mult. Au apărut în peisaj mult prea ciudat, chiar dacă pe unul dintre ei îl cunosc doar de o zi.Nu ştiu absolut nimic despre ei, dar totuşi nu îi simt ca pe nişte străini.

Se uită unul la altul fără să spună nimic.Parcă acum au o discuţie îndelungată despre ce ar trebuii să îmi spună.Au făcut ochii mari în momentul în care am pus întrebarea. Cel mai probabil nu se aşteptau la asta.Ei credea că o să-i întreb "Ce caut aici?" sau "Ce s-a întâmplat aseară?", exact ca un copil speriat.

Mă uit la ei aşteptând un răspuns, însă secundele trec şi deja nu mai am răbdare. Kyle îşi întoarce capul lent către mine,dar cu privirea în jos încearcă să formuleze propoziţia

-Noi suntem...

-Noi suntem protectorii tăi. Peet continuă propoziţia neterminată a lui Kyle.

-Protectori?De ce aş avea nevoie de cineva să mă protejeze? abia răspunsul la prima întrebare și sunt confuză.

-Ca să nu se întâmple lucruri ca cele întâmplate noaptea trecută. spunând asta, Peet se uită la mine. Nu Kyle a fost cel care a pornit incendiul, ci cineva care îţi vroia răul.Noi suntem aici ca să avem grijă de tine.

-Dacă spui că ştii că nu Kyle a fost devină, atunci pentru ce a mai fost bătaia aia în cantină?

-Ca să atragem atenţia asupra noastră.Era clar că făptaşul încă era cu noi,dar se ascundea printre elevi.Bătaia a fost menită să-l ajute să iasă nevăzut din mulţime.El credea că noi nu ştim de prezenţa lui, dar deja trimisesem pe cineva afară să-l aştepte.

-Dar desigur că a trebuit tu să distrugi totul ieşind din cantină. continua Peet încrucişându-şi mâinile la piept.Ridic din sprânceană şi vreau să spun ceva, dar Kyle mi-o ia înainte.

-Uşor, nu da vina pe ea.Nici măcar nu ştia de plan.Poate ar fi trebuit ca unul dintre noi să stea cu ea.

-Poate.Măcar nu a păţit nimic.

-Deci, aţi prins făptaşul?

-Da. îmi răspunde scurt Kyle.

-Şi o să-l duceţi la directoare, nu?Trebuie să fie pedepsit sau ceva

-Nu e de la liceul ăsta.Directoare nu are ce să îi facă, doar să vorbească cu cei din liceul lui şi probabil să-l suspende sau exmatriculeze.

-Dar noi nu avem treaba cu directoarea.Ce s-a întâmplat a fost ceva strict personal, se putea întâmpla şi într-un restaurant,şi cei de acolo deveneau nişte victime neînsemnificative. Cine a plănuit asta a avut nevoie doar de un pion bun care să îşi facă treaba calumea fără să lase urme şi să pară că a fost doar un accident.

-Atunci ce o să faceţi cu el?Doar nu o să îi daţi pur şi simplu drumu după ce a făcut.Se putea ajunge la ceva şi mai rău.

-Ne ocupăm noi de el.
înghit în sec când îi aud pe amândoi vorbind cu un mic rânjet pe faţă.

Ok, deci se pare că au propriul lor mod de a rezolva lucrurile.Nici nu sunt curioasă ce o să se întâmple cu tipul ăla.

-Dar stai, de ce ar vrea cineva să îmi facă rău, din câte ştiu nu am făcut nimic nimănui.

-Nu e vorba de ce ai făcut sau ce nu ai făcut, ci cine eşti.

Cu răspunsul ăsta,Kyle m-a bulversat şi mai mult. Cine sunt eu?
Cine aş putea fi?O simplă fată, care duce o viaţă normală şi plictisitoare.O adoleşcentă care iese cu prietenii ei în oraş, merge la şcoală şi învaţă.Nu am nimic deosebit şi nu înţeleg de ce cineva ar vrea să îmi facă rău.

Downward <Pauză>Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum