Am închis încet jurnalul pe care scria Dragă Moșule si am coborât sa il pun pe birou.
Stau la internat si...imi place sinceră sa fiu. Am colege de camera foarte bune si sentimente dulci. Nu sunt singuratica si nu am note strălucite dar am o minte bogata.
***
- Unnie, unnie, unnie trezește-te o sa întârziem! ma zguduie Da-Mi in timp ce tipa la mine.
- Gata, gata acum ma ridic.spun somnoroasa si cobor din pat. Si cum uit ca de obicei ca dorm la etaj, am cam căzut in fund din cauza picioarelor mele moi.
- Auch, ce doare!ma băut in timp ce ma ridic.
M-am dus la baie, m-am schimbat si aranjat, mi-am luat micuțul ghiozdan si am plecat spre clădirea gălăgioasa a liceului. Jurnalul l-am luat cu mine. Nu il puteam lasă in camera. E prea special pentru mine.
Când am ajuns in clasa, ca de obicei dezordine si harababura. M-am Așezat in banca si mi-am deschis jurnalul sa scriu in el.
Dragă Moșule, tocmai am ajuns in clasa. Ca de obicei un dezastru de nedescris. Kwon Seung-Yeol ( media) nu a venit. Da Moșule, am uitat sa-ți spun. Imi place de un băiat, care nici nu cred ca știe ca exist deși suntem de 2 ani in aceeași clasa. Seung-Yeol nu e un băiat obișnuit. Este un băiat care face lumea sa rada, un băiat popular care agata peste 10 biletele de la admiratoare pe zi. Eu nu sunt in măsura sa ii trimit unul. Oare de ce ? De ce imi e așa frica sa bag un amărât de bilețel in dulap ? Oare ar trebui sa o fac ? Sigur ca pot ! Știu ca ai încredere in mine si ca pot sa o fac. Moșule, ești cel mai bun prieten al meu!
Si cu asta am închis micul jurnal. Nu mi-e jena sa o spun. Moș Crăciun e cel mai bun prieten al meu. Știu ca ma comport ca un copil de 2 ani dar el este singurul cu care pot vorbi deschis si care chiar cred ca are încredere in mine. Si in plus, e un prieten adevărat care niciodată nu te Înșeală pe la spate.. Mi-am pus jurnalul in ghiozdan si mi-am pus celelalte carti pe masa.
Seung-Yeol a intrat in clasa, la fel de vesel si salutându-i pe ceilalti băieți. Si pe unele fete. S-a uitat pentru un moment la mine si i-am făcut ci mâna in timp ce zâmbeam. Dar nu mi-a răspuns, ba mai mult, s-a întors cu spatele ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Aish Yeon-Doo de ce ești așa nătângă? Ce vrei sa insinuezi ca o sa-i zici ca-l placi? Nici gând, chiar vrei sa ma fac de ras? Sincer chiar as vrea sa văd asta! Necioplitule, pana la urma doar o sa ii pun un bilet in dulap si gata! Dar toate fetele au făcut asta ! Si care e problema !? Fa ceva diferit!
- La naiba! spun încet si imi pun fruntea pe banca.
***
- Chiar faci asta? Iti Riști Bomboanele de casa pentru un băiat?
- Da-Mi nu am ce face, încerc si eu ceva diferit. Biletul e in cutie oricum. Sper sa ii placa ciocolata.
Imediat cum l-am văzut pe Seung-Yeol ca vine la dulap, cum am zbughit-o in sala de clasa.
- Întreci orice limite!ma amenință Da-Mi. Daca dau de necaz e numai vina ta, te-am anunțat de acum!
Am ras la reacția ei care era de așteptat. Mereu reacționează așa fiindca ma știe aventuroasa si nu vrea sa pățesc ceva.
Când am ajuns in clasa, dirigintele nostru era deja la banca si cu directoarea.
- Buna ziua! spunem in timp ce facem o moca plecăciune si ne grăbim spre bancile noastre.
După câteva momente, a intrat si Seung-Yeol.
- Așa, acum ca sunteți toți, doamna directoare ar vrea sa va spună ceva. ne anunța dirigintele.
- După cum știți, trebuie sa dați examene înainte de vacanța...
Toți au scos sunete dezamăgite.
- Dar,continua ea accentuând, daca toată clasa, ia minim 80 de puncte, vacanța va fi prelungita cu o săptămana.
Nimeni nu a mai zis nimic dar toată lumea se uita la Seung-Yeol mai ales eu. Ne bazam pe el sa ne învețe...ceva ca sa luam vacanța prelungita.
Ah, de ce trebuie sa fie viața așa rea cu noi?
***
Fiindca orele s-au terminat, m-am dus la cantina sa-mi iau un mar. Liceul era aproape pustiu. Mai vedeam doar câțiva elevi umblând ici-colo hoinari si pe omul de serviciu care spala podeaua.
Daca stau sa ma gândesc bine, nu mai e mult pana la examen. Unde voi merge de Crăciun, internatul o sa se închidă oricum..
Mi-am deschis jurnalul si m-am Așezat pe una din canapelele de langa masa. In liceu avem un fel de camera cu o Bilblioteca întreaga si in mijlocul camerei este o alta camera sub forma de cilindru construită din geam in care se afla o masa, scaune, un mic televizor, doua-trei dulapuri pentru genți si un fotoliu. E destul de relaxant.
In fine, m-am aruncat pe fotoliu si mi-am deschis jurnalul sa scriu in el.
Buna Moșule, ne întâlnim pentru a doua oară azi. Voiam sa discut putin cu tine ca între tata si fiica. Azi in pauza i-am lăsat un bilet intr-o cutie micuța plină cu ciocolata de casa. Oare am făcut bine. Daca Seung-Yeol tot nu ma va bagă in seama? Asta nu înseamnă ca voi renunța... Ah, ce mult as fi vrut sa fi langa mine, sa ma alini cu vorbe frumoase si sa imi dai sfaturi. Imi doresc..imi doresc sa fiu măcar odată fericita cu adevărat. Sa simt caldura in suflet si sa fiu relaxata. Sa am pentru ce zâmbi. Si ce daca nu voi fi vreodată cu el. Măcar sa-mi spună un scurt "Buna". Măcar atât.
Mi-am pus "Scrisoarea in geanta si m-am întins din nou pe canapea dar de data asta, somnul m-a cuprins si..am început sa visez. Mici fulgi de zăpada ce acopereau străzile aglomerate ale Seulului, oameni grăbiți care căutau cadouri si decorațiuni de Crăciun si muzica liniștita ce sa auzea din boxele din centru orașului. Muzica magiei..muzica Crăciunului.
