Cantina era goală. Mai bine așa.
Dupa ce Min-Ra a citit titlul jurnalului, toți din clasa se amuzau pe tema asta. Parca l-am vazut pe Yeol cum râdea de mine. Imi era Rușine sa mai dau ochii cu el sau cu Hyuk.
M-am ridicat in picioare cât sa plec dar Min-Ra a venit in fata mea înainte sa pot ieși.
- Pe cine avem noi aici! Micuța craciunuta. Hahah, chiar credeai ca va fi ușor sa scapi de mine?spune pe un ton aprig.
- Ce s-a întâmplat cu tine Min-Ra? De ce te oprit așa?suspin încet uitându-ma in ochii ei.
- Mai ai si un tupeu nenorocit sa intrebi ce s-a întâmplat,spune pufnind, un singur lucru iti zic: stai departe de Hyuk si Yeol, altfel, te aranjez eu.spune răstit si pleacă.
M-am dus lipsită de viața înapoi in clasa. M-am Așezat înapoi langa Min-Ra unde stătea, dar ea s-a mutat imediat langa prietena ei. M-am dat iar cu capul de banca dar mai silențios si am rămas acolo. Am oftat zgomotos si o lacrima a început sa mi se prelingă pe fata. De ce mi se întâmpla mie asta ? Ce treaba are ea cu viața mea ? Nu sunt singura căreia ii place de Yeol. Dar de ce ma înțeleg bine cu Hyuk nu ar trebui să-i pese de asta.
Lacrimile au început sa-mi cada in continuare. Am rugat-o pe Dami sa ii spună profesorului ca nu ma simt bine si ca m-am dus la infirmerie.
Când am ajuns, nimeni nu era înăuntru. Am început sa plâng zgomotos si parca imi venea sa regret ziua in care ma născusem.
- D-D-De ce i-imi Faci asta M-Minra?suspin cu capul plecat sprijinita de peretele infirmeriei.
Mi-am luat telefonul si am notat ce voiam sa scriu in jurnal.
Moșule, nu mai rezist, pur si simplu mi s-a luat ca cineva sa ii ia pe cei dragi de langa mine mai ales pe cei care sunt o parte din inima mea. De ce trebuie sa mi se întâmple asta ? Spune-mi.. De ce mi-l ia pe Oppa si de ce mi-l ia pe Hyuk? Nu pot sa o înțeleg pe Min-ra! E așa o persoana rece, ii pasa numai de ea. Dar, nu o voi asculta, mai ales ca ma voi intâlni cu Hyuk. Cred..
Da-mi speranța, moșule..
Am închis telefonul si m-am ghemui fixat ochii pe un punct fix . Încă imi curgeau lacrimi micute ocazional.
•Hyuk's Pov.•
A trecut deja o jumătate de ora de când Yeon-Doo lipsește. Sunt îngrijorat. Daca i s-a întâmplat ceva ?
- Seosaeng-nim, imi este putin rău, pot sa ma duc la infirmerie sa ma odihnesc?il întreb pe profu' ca sa am motiv sa o caut pe Yeon.
A dat afirmativ din cap, si am plecat in graba spre infirmerie. Ma gândesc ca acolo e locul in care se afla.
Am avut dreptate. Am deschis usa puternic. Aea ochii umflați de la plâns, obrajii roșii si lacrimile uscate pe ei.
- Yoona ce ai pățit?ma grăbesc repede spre ia si o iau in stilul miresei ca sa o pun pe pat dar mi-a prins tricoul si si-am pus capul in scobitura gâtului meu.
I-am pus mâna pe cap. Începuse sa tremure. M-am speriat așa ca am început sa strig in ajutor. Infirmiera intrase pe usa.
- Doamne, Yeon ce ți s-a întâmplat?intreaba infirmiera socata.
- Nu știu ce i s-a întâmplat. Când am venit sa o caut, era ghemuită pe jos.
- Du-o repede in camera si si inveleste-o bine. Sa ii faci un ceai si asigurate ca nu o sa mai tremure. Daca continua așa o sa te duci la spital cu ea. Te rog sa nu o scapi din priviri. In tine contezspune si imi da câteva pliculețe de ceai pe care le-am bagăt in buzunar.
Am luat-o repede in brațe si am dus-o cât de repede am putu in camera.
Am ieșit afara alergând mai ceva ca la maraton.
Când am ajuns in camera, am pus-o pe un pat pe care scria Da-Mi si am învelit-o bine.
- Oppa, ce s-a in-întâmplat?intreaba cu vocea stinsă si tremurândă.
- Stai liniștita stea micuță, o sa te faci bine, iti fac imediat un ceai.spun si o pup pe frunte.
•Yeon' Pov.•
Mi-a dat un sărut pe frunte si s-a grăbit sa-mi facă un ceai. Demult nu a mai avut nimeni așa mult grija de mine. De când aveam 4 ani. Atunci am răcit la plămâni si mama a fost mereu langa mine dar nu cred ca el o sa stea.
Începusem sa plâng iar. De ce o fac? Poate fiindca mi-e frică (,) ca Hyuk sa ma lase.
- Nu mai plânge pitico, o sa stau aici cu tine. Mai bine mergem la spital.spune si suna la urgente.
***
- Oppa, du-te la internat, poate se îngrijorează cineva.ii spun curgandu-mi iar o lacrima.
Hyuk s-a Așezat pe pat langa mine si mi-a pus capul pe umărul lui.
- Dormi, Yeon. Te voi proteja eu, stai liniștita. Gândește-te ca sunt fratele tău si ca voi fi mereu aproape de tine indiferent de pericole. Doar.. Închide ochii si liniștești-te. Visează.. Sa sti ca moșul o sa fie mândru de tine.imi zice chicotind la ureche.
Mi-am adâncit capul in scobitura gâtului lui.
- Ești cel mai bun frate, Oppa. Spun si imi pun o mâna pa abdomenul lui bine lucrat.
Ma săruta pe frunte dar eu eram departe de lumea noastră. Ma aflam intr-o lume cu totul diferită. Lumea mea.
