Iubire dorită

Capitolul 4-"Acasă" partea I

Tind sa cred ca nu am auzit bine. Ma saruta, ma lasa sa-mi pun speranta intr-o viitoare relatie, ca mai apoi să.. Defapt asta a vrut, vrea doar sa-si bată joc de mine

Abygail, acea tipa pentru care nu am niciun fel de resentiment. Probabil daca nu ar fi Luke, m-as intelege la fel de bine ca si Hirra cu ea. Dar din moment ce un gentleman e in spatiul dintre noi doua, nu avem cum sa ne intelegem.

Nu stiu cum, dar sunt surprinsă sa vad ca am ajuns in fata casei, pe care am inceput sa o urăsc din ce în ce mai mult. Din moment ce mai mult locuiesc singura decat cu mama, imi permit sa spun ca e casa mea, dar nu spun cu acelaș entuziasm in voce, cu care o făceam cand eram de-o șchioapă

Bag cheia in yala usii de la intrare, si un sentiment de "mai bine stăteai la școală" își face simtită prezenta, inca de la intrare.

Macar aici sunt singura. Pot sa dau frâu liber gândurilor si in acelasi timp si lacrimilor care pe minut ce trece ma ameninta tot mai mult sa iasă din ochii mei, ce cândva străluceau mai tare ca Pacificul.

Urăsc sa simt asta, urasc, dar la naiba daca stiu ce sa fac. Il urasc pe tata, o urăsc pe mama, pe Luke si pe toti pe care odată ii consideram prieteni. Ii urăsc, dar nu stiu de ce. Pana la urma, tata nu are nicio vina ca inima sa a încetat sa mai bată, el cu siguranta voia sa imi fie alaturi. Mama, ei bine, ea vede decat viitorul nostru in fata, cariera si banii, dar pana la urma, cine sunt eu sa judec? Iar Luke, in toata ecuația cu el, eu sunt singura vinovată. Eu sunt vinovată pentru ca am dat elan sentimentelor, pentru ca ii ascultam fir care vorba care se dovedea a fi minciuna, si la naiba cu toate, el are nici o vina daca nu ma place.

Ma opresc din propriu-mi monolog interior, pentru a evita o schimonoseala de zile mari. Pana la urma, ce rost are sa plâng? Nu ma vede nimeni, iar daca o sa o faca, cui o sa-i pese? Cu siguranta nimănui.

Imi iau niste prosoape din dulap, si decid sa fac un dus.

Las fiecare picătură de apa sa imi mângâie fiecare părticică din corp in parte, apoi imi dezmierd pielea fina cu gelul meu de dus, pa care nu l-am schimbat de ani buni. Lamaia mereu imi da senzatia de prospetime, si mereu ma simt bine atunci cand imi miros corpul. Cui ii pasa ca am acelasi miros de aproape un deceniu?

Treizeci de minute mai tarziu ies din baie, cu un prosop înfășurat in jurul corpului, iar altul in jurul parului, pentru a evita o posibilă răceala.

Luna aprilie bate la usa, nerăbdătoare sa intre in casele noastre, dar pe mine putin ma intereseaza. Daca nu imi aduce acei ochi caprui, in care te-ai pierde Si daca i-ai privi din orice directie, atunci imi e egal cu zero.

Imi aleg o rochita albastră, usor evazata o îmbrac in graba. Potrivit calculelor mele, in aproximativ douăzeci de minute, ar trebui sa ma vad cu Hirra si ceilalti prieteni la barul din coltul străzii.

Imi usuc in graba parul, pe care il prind într-o coadă cat mai sus, ma dau cu gloss-ul meu pentru buze, imi incalt o pereche de balerini albastri si ies din casa grăbită, dar nu inainte de a-mi lua telefonul si cheile.

-Buna! Salut atunci cand ajung in dreptul prietenilor mei, si sunt uimită ca eu sunt singura cea care se lasă asteptata. Scuze pentru întârziere, spun si ma fastacesc de pe un picior pe celalalt

-Hei! Spun toti la unison. Stai linistita, continua Cole, lejer. Abia acum am ajuns si noi.

Ne asezam la masa barului si asteptam sa vina cineva sa ne ia comenzile.

-Si ce faceti in acest weekend? Sare Hirra ca arsă, probabil amintindu-si ca planuirste o petrecere. Da, planuieste, pentru ca eu mai mult ca sigur o sa fiu absenta.