Iubire dorită

Capitolul 6-Detașare

*Perspectiva Hirrei*

Oficial, am cel mai prost frate.

Simt ca ma sec de toate puterile atunci cand Julie, se smulge din bratele mele, se duce sus iar apoi se întoarce cu hainele in brate.

Daca as avea puterea necesara, l-as baga pe nemernicul de Luke la doi metri sub pământ.

I-am tinut de atatea ori, aceeasi replică si acum face ceea ce tocmai i-am spus sa nu il puna Dumnezeu sa încerce.

-Julie, stai! Strig după prietena mea cand vad ca iese pe usa, dar nu se oprește, o ia la fuga pe aleea din fata casei, si apoi părăsește poarta.

Nu pot sa imi privesc prietena cum pleaca a doua oară din viata mea. Si asta tot datorită lui Luke.

De nervi, ma apropi de canapeaua unde fratele meu si cioara își "jura" iubire, si o prind de parul atat de fals încât ma tem sa nu ii dispara si o zdruncin puternic. Nu inteleg cum poate sa o sărute idiotul ăsta, pur si simplu e dezgustătoare.

O răsucesc cu capul spre mine si ii fixez un pumn chiar in dreapta maxilarului, după care greata ma cuprinde, văzând ca am rămas cu cateva extensii in mână.

-Hirra! Ce dracu crezi ca faci? Ma intreaba fratele meu printre dinti, si stiu ca se abtine cu greu sa nu ma plezneasca, caci maxilarul ii zvacneste puternic si pumnii ii sunt inclestati, in încercarea de a-i stăpâni.

-Ești un bou! Scuip cuvintele printre dinti si ii arunc suvitele iubitei lui, ce stau atârnate de palma mea, in fată. Spală-te pe cap cu ea! Continui si ies din casa cu aceeasi lejeritate.

Ma doare, ma doare al naibii de tare sa stiu ca i-am spus asemenea cuvinte fratelui meu, care pana la urma e din acelasi sânge cu mine. Dar ma doare si mai rau cand stiu ca prietena mea cea mai buna, are sufletul ruine din cauza fratelui meu.

Are dreptate! Julie are dreptate. Idiotul de Luke si-a batut joc de ea. Nu imi vine sa cred cat l-am apărată in fata atâtor colege, cand imi spuneau ca e un fustangiu.

Dar nu il inteleg, de ce mi-a mai spus acele cuvinte aseara daca azi a oprit-o pe Abygail din drum. Credeam ca nu o iubeste, defapt asta mi-a demonstrat.

Las gândurile la o parte, cand observ ca nu merg nicăieri cu ele, decat din lac in puţ.

Fara sa imi dau seama ajung la poarta Juliei.  Am doua optiuni: sa intru și șa ma ia mama naibii si pe mine, dar si pe fratele meu, sau sa plec si sa imi pierd pentru a doua oară prietena.

Oricât de mult m-ar tenta a doua varianta, optez pentru prima.

Intru in casa la fel ca pe proprietatea mea si pot simti unde presiunea e mai ridicata. In dormitorul prietenei mele.

Urc scările, cu frica in pântece si bat in usa din lemn masiv ce ma mai desparte acum din a o imbratisa pe fata ce de-a lungul timpului mi-a devenit ca o sora.

Trebuie sa ii fiu alaturi, chiar daca idiotul care a rănit-o e chiar fratele meu, putin imi pasa de asta.

Intru nechemata in dormitorul slab luminat, si o gasesc pe prietena mea plângând pe un colt al patului.

-Daca ai venit sa ma judeci, stii drumul spre iesire! Exclama cu vocea plansa.

Am venit sa imi cer scuze, indiferent daca am gresit sau nu, nu sa o judec. Iar pana la urma, cine sunt eu sa o judec? Nu e ea vinovată ca s-a îndrăgostit de cine nu trebuie, iar, fratele meu o sa regrete fiecare minut petrecut cu mine, de acum in colo.