Iubire dorită

Capitolul 9-Sentimente

*Perspectiva lui Luke*

Julie: "Vezi tu Luke, daca am invatat ceva din toate aceste lucruri este ca nu toate sunt ceea ce par a fi. Te iert, pentru ca nu sunt in masura sa te judec si iartă-mă si tu, la rândul tau ca mi-am exteriorizat sentimentele fată de tine. Poate ca nu trebuia. Poate ca am gresit. Defapt, am gresit, dar nu putem schimba nimic, caci daca as putea schimba ceva, ar fi sa nu te mai iubesc, însă, ironia sortii e ca nu se poate.
Am mai invatat un lucru foarte important: "Nu trebuie sa ma las manipulată de nimeni". Tata avea dreptate, băietii sunt la fel ca niste ghimpi si nu iti vor decat raul.
Poate ca acum ar trebui sa iti spun ca si eu imi doresc sa ti se întâmple mult rau, dar vezi tu, nu sunt asa. Iti doresc tot binele din lume, alaturi de aleasa inimii tale. Nu imi doresc nimic de la tine, decat ca atunci cand ne vom întâlni, sa pot sa te privesc in ochi si sa iti spun ca te-am uitat. Dar cine stie, poate ca atunci nu o sa ma mai asculti, caci, sunt mica, iar povestea noastra de iubire a fost o joacă de copii.
Iti doresc sa fii fericit, Luke!"

Citesc, recitesc, citez si interpretez mesajul in mii de forme, care mai de care mai plăcute pentru auzul meu. Dar sa fiu al dracului daca nu stiu ca niciunul nu-i pe placul meu.

Niciodată nu am spus ca e prea mica, ci doar ca e mica. Dar asa mica si fragila cum e, sta acolo, in inima mea, neclintită

De șapte ore i-am trimis un amărât de mesaj si a raspuns abia acum, iar răspunsul nu a fost nici pe dracu' in favoarea mea. Al naibii sa fii tu Luke Right!

Trântesc computerul si toate de pe biroul meu, si cu o apucatura zdravănă întorc si masa de birou și celelalte lucruri care sunt in jurul meu.

Ma ridic si dau cu pumnii in pereti, mai rau ca un nebun si imi vine sa am urăsc pana si pe mine, pentru tot ceea ce sunt.

-Ești nebun?

Sprijinit de scaunul de birou- ce spre mirarea mea a rămas intact- ma uit scarbit de mine la Hirra ce sta sprijita de de ușă, așteptând probabil un răspuns.

-Tu ce te uiti? Întreb printre dinti. Stiu ca nu e bine ceea ce fac, dar nu vreau sa aud asta si din gura surorii mele, nu cat timp ea are o parte din vină.

Daca nu era ea, probabil nu eram atat de apropiat de Julie si acum nu mai eram pus intr-o situatie asa dificilă. Sa fiu pus sa aleg intre fata ce o iubesc si cea care imi face poftele, iar eu o sustin financiar pentru fiecare obiect vestimentar pe care il are, imi e al dracului de greu, dar nu ma pot plânge. Cel putin asta credeam pana acum.

Acum e rândul Hirrei sa se uite cu scârba la mine si da dezaprobator din cap. Câteodată pare sa fie la fel ca un părinte cicalitor, deși e mai mica decat mine.

-Tu crezi ca daca dărâmi tot ce ai prin jur o faci sa se întoarcă? Mai bine du-te si imblanzeste-ti scorpia, e cam excentrică!

Ma uit la sora mea ce rostește cu o lejeritate aparte fiecare cuvant, de parca ar fi mai mare cu vreo zece ani decat mine, sau ar fi cel mai bun prieten al meu, desi nu e nici pe departe, niciuna din aceste variante.

Analizez fiecare cuvant in parte spus de Hirra pana acum, dar ma opresc la o singura fraza. "Imblanzeste scorpia". Cu toate ce s-au intamplat, am uitat de Abigayl si de faptul ca ea poartă toata vina in toate aceste întâmplări.

-Maimuță paroasa ce ești, doar tu ești vinovată! Exclam, si sper sa ma audă de dincolo de usa.

O vad pe Hirra încercând sa ascundă un chicot, si nu o condamn, si eu as face la fel daca nu as fi pus intr-o situatie ca asta.

-Asa iti place tie, Luke, dai vina pe oricine,  doar sa scapi tu basma curată, mi-o tranteste si ma lasa la propriu cu gura căscată.

Poate ca e adevărat tot ceea ce spune sora mea, mereu am cautat pe cine sa dau vina, dar cine suntem noi sa judecăm, nu?