Iubire dorită

Capitolul 2- Rascoliri

-Vrei ceai ? Imi întreb prietena bucuroasă pentru faptul ca a acceptat invitatia ei la mine acasa. E ca in vremurile vechi, continui chicotind

-Oh, te rog, cafeaua e mai buna, imi spune aceasta fara pic de retinere

Se pare ca am lipsit cam mult din preajma ei. La inceput faza cu virginitatea iar acum ea bea doar cafea. Pufnesc la acest gand, dar nu spun nimic si ii prepar o cafea prietenei mele

-Si care mai e viata ta, Hirra? O întreb, doritoare sa fac o conversatie

-Ei bine.. Nu stiu, imi recunoaște aceasta desenand niste cerculete imaginare pe masa din lemn a bucătăriei mele. De cand am placat, e un haos total, vezi si tu, de Luke ma îndepărtez pe Zi ce trece tot mai mult, ai mei ma consideră o nimfomana, practic, viata mea total paralela de cea pe care am dus-o aici. Acum ai nostri vor sa ne lase acasa.

Clipesc des al auzul a ceea ce a spus, ultima parte atrăgându-mi cel mai tare atentia. Cum adica sa ii lase? Pe ei?

-Da, Julie, nu mai fa fata aia. Nu ma lasa singura, deci Luke o sa ramana cu mine

Asta imi mai lipsea!

Aprob din cap, incapabilă sa mai spun ceva si ii asez ceașca cu cafea in fata, impreuna cu bolul cu zahar si o linguriță

-Dar tu, cum o mai duci? A venit rândul ei sa ma interogheze pana imi sar capacele

Ridic din umeri privindu-mi degetele. Ce ar trebui sa ii spun? Ca inca mai tanjesc dupa atingerile fratelui sau? Oh nu, nu spun asta !

-La fel, Hirra. Ca de obicei, ti-am dus un dor al naibii de mare! Ii spun încercând sa schitez un zâmbet care sa nu para prea fals

°°°

Ies din dus ceva mai bine dispusă, se pare ca apa calda își cam face treaba. După ce a plecat Hirra, am rămas complet singura. Doar eu si corbii care de luni bune stau deasupra capului meu. Macar ei nu ma parasesc!

Imi iau o pereche de colanti negri si un maiou de culoarea visinelor, peste care imi iau un hanorac roz, pe care l-am primit de la mama mea, acum ceva timp.

Imi prind pletele aurii intr-o coadă de cal, imi iau telefonul si ies din casa. Mama, potrivit prezicerilor sale, nu vine pana maine, deci nu am de gand sa imi petrec seara singura. Mai bine ma duc undeva cu Hirra, imi e dor de zilele petrecute cu prietena mea.

-Hei! Spun cand ajung aproape de poarta casei sale, unde presupun ca ma asteapta

-Buna! Imi spune aceasta putin mai posomorata

-Ce-i cu fata asta la tine? Zici ca a dat trenul peste capul tau, Chicotesc, deși nu sunt in masura sa o judec.

-Frati-miu ! Spune aceasta si face semn din barba in spatele meu

Fara sa stiu despre ce e vorba, întorc capul si rămân împietrită. Mai bine nu o făceai! Imi spune vocea mea interioară.
Oh, Doamne! Aceiași ochi care te induc in eroare ori de cate ori ii privești, aceleasi buze pe care le-ai saruta fara sa mai stai pe gânduri, acelaș corp, un pachet de mușchi, acelaș Luke, îngamfat si infumurat precum mi-l amintesc.

Dintr-o data s-a facut noapte, nu mai vad nimic, insa aud vocea mult prea cunoscuta a prietenei mele

-Luke, idiotule, las-o! Urla aceasta scoasă din sărite.

Acesta chicoteste si imi da drumul, dar nu de tot, caci ma prinde de umeri si ma învârte cât sa stau acum in fata lui

-Ce faci blondino? Ma mustra acesta prinzandu-ma de obraji si foindu-mă de colo colo.