Iubire dorită

Capitolul 13-Periculos partea I

  

Cine este acest copil din mine? Si ce ascunde el de fapt? Ce tot ezita sa arate intregii lumi? Ce il face sa se fereasca de vocea lumii? Si de ce a incetat sa mai iubeasca asa cum o facea inainte?

Intrebarea este ce l-a schimbat asa?

Toate ranile acumulate din trecut nu se vor mai vindeca niciodata?

Se spune ca exista o persoana care ar putea sa lipeasca la loc toate bucatile pierdute ale inimii noastre la locul lor. Dar daca asa este cu adevarat unde este acea persoana? De ce nu vine? De ce nu este aici? Si ce asteapta de fapt? Cum as putea ajunge la ea? Cum as putea sa o strig si sa ii spun ca o caut de mult? De ce nu imi raspunde la chemare? Oare e Luke, tată? De ce nu imi spui tu, tată?

Strig si nimeni nu ma aude...Sau poate ma aude cineva totusi nu-i pasa de strigatul durerii mele..Unde este cand o caut? Unde este acea persoana care lipseste din viata mea? Prin ce suflet se mai ascunde? Nu a invatat inca, ca lumea e rea?

Daca cineva se apropie de mine o face pentru ca are nevoie de ceva.  Nimeni nu ma poate intelege...Toti mi-au demostrat asta...Plang in asteptarea acelei persoane care imi va vindeca inima. Momentele frumoase au disparut. Si nu pot sa uit ce a fost in trecut...Daca uiti trecutul uiti o parte din tine. Uitarea lucrurilor nu e ceva omenesc, nu e pentru oameni. Cum ar putea cineva care simte, traieste, sa uite? In fiecare zi te vad in visele mele. Si nu vrei nici de cum sa vii înapoi, in viata mea. Sufletul meu este deschis...Si va fii mereu in asteptarea ta. Fiecare clipa raneste, nu mai am glas sa te strig, sa te chem. Stiu ca nu imi vei raspunde. Dar nu uita ca sunt aici si te voi astepta o eternitate. Te iubesc, tată!

Plec de la mormântul tatălui meu, suspinând de dorul lui. Astazi se împlinesc doisprezece ani de cand tata ne-a parasit pe mine si pe mama.

La intrare in cimitir, ma asteapta Luke, care in ciuda insistențelor lui, a rămas in masina.

Mi-e al naibi de greu, dar trebuie sa trec singura peste asta. Trebuie sa infrunt oamenii răi si sa ies din mocirla cu capul sus. Trebuie sa il fac mândru pe tatăl meu.

Întru degajată in mașina iubitului meu, care ma insfaca intr-o îmbrătisare de care numai el stie si imi sărută in nenumărate rânduri, parul.

-Nu mai plânge, imi sopteste suav in ureche. Sunt aici, langa tine.

Cuvintele lui mi se intiparesc in minte si inima, si sunt sigura, ca, cu greu o sa mi le mai scot de acolo.

După inca cateva clipe de liniste pornim iar, spre casa, cu motorul masinii in surdină.

Sunt doua saptamani de cand locuiesc singura, caci David a plecat cu "treburi de-ale lui" si o sa mai stau inca doua, pana se întoarce a mea mamă.

Nu pot sa ma plâng, atata timp cât il am pe Luke si Hirra langa mine, timpul trece extrem de repede iar asta mai mult ma întristează decat ma bucura. 

E abia ora 11 a.m. iar noi suntem in fata casei mele. Nu stiu ce au în plan azi, fratii Right, insa, sunt sigura ca nu o da stam acasa.

Ma intind peste schimbatorul de viteze, pana ajung sa ii inconjor gâtul iubitului meu, cu mâinile si dau sa il sărut insa acesta ma respinge.

-Du-te si schimba-te! Imi ordona pe un glas autoritar.

Niciodată nu s-a comportat atat de rece cu mine. Nici macar atunci cand nu am fost impreuna.

Vede încruntarea adâncă de pe fata mea si atunci privirea lui se schimba brusc si imi sărută in trecere buzele.

-Vreau sa vii undeva cu mine, spune, un zâmbet zacand pe fata lui.