Capitolul 22.

7.7K 251 18
                                    

Selena p.o.v.

Ne luam fiecare cate o parasuta si sarim pe rand . Eu sunt ultima si de frica o sa sar cu baiatul care a stat cu mine .

- Nu e prima oara cand sar cu parasuta pe o vreme ca asta si de asta nu imi este frica .
- Serios ? Doamne eu mor de frica . 
- Ai sa vezi ca o sa iti placa .
- Nu prea cred . S-ar putea sa vomit .
- Mai bine nu . Poti sa te inneci .
- Hai ! spun si sarim amandoi . Il tineam strans de mana si plangeam .
- Imi bagi unghiile in mana femeie ! Ma doare . spune si rade . Lui ii se pare totul o gluma ?
- Unde aterizam ?
- Probabil in apa si...sunt rechini .
- Cee ?
- Glumesc .
- Da-te-n cacat .
- Hai fricoaso , mai avem putim . Uite .
- Nu ma uit . Mi-e frica .
Ofteaza , iar eu il strang mai tare in brate .
- Stii ca stai asa de 5 minute , nu ?
- Ce ? intreb si ma uit si observ ca sunt pe pamant . Imi dau jos jacheta si pup pamantul .
- Ti-am zis ca o sa fie bine , nu ?
- Multumesc ca ai avut grija de mine .
- Cu placere .
- Ai un telefon ? Te rog zi-mi ca da .
- Am . Tine .
- Mersi . spun si il apelez pe Zain .

Telefon :

- Alo ? intreaba respirand greu si aud gemete .
- Zain ? intreb si nu imi vine se cred ce se intampla .
- Selena ? D-dar...n-ai murit ?
La intrebarea lui simteam ca cerul mi-a cazut in cap . Inchid si ii dau telefonul inapoi baiatului si ii multumesc , apoi plec .

- Nu vrei sa te duc acasa ?
- Nu . Ma voi duce singura , mersi . Paa !
- Pa !

Urc intr-un taxi si ii spun unde trebuie sa ajung . Ii dau banii si intru in casa . Inca nu imi vine sa cred ca sunt in viata , credeam ca o sa mor , dar...am avut noroc .
Ma duc in camera mea si ma bucur ca nu mi-am luat tot dulapul , pentru ca nu mai aveam cu ce sa ma imbrac . Imi iau banii si cheile de la masina si fug in masina .
Intru in parcarea de la mall si parchez masina . Intru in Zara si imi aleg o multime de haine si le platesc . Intru in supermarket si imi iau cateva dulciuri si legume congelate la punga pentru a-mi face de mancare . Imi iau 2 sticle de suc , paine si fug la casa . Le platesc si ma duc la McDonald's si imi iau mancare la pachet .
Pornesc masian si o iau spre casa . Bag masina in garaj , dupa care intru in casa ducandu-ma in bucatarie ca sa pun mancarea in frigider . Urc in camera si ma schimb , dupa cobor si bag in mine mancare . Mor de foame . Nu am mancat de ieri .
Telefonul suna si vad ca e Zain . Nu stiam ce sa fac...sa raspund , sa nu raspund ?! Ii raspund si tac ca sa vad ce zice .

Telefon :

- Selena ? Tu esti ?
-...
- Te rog spune-mi ca traiesti . Atat vreau sa aud . Te rog !
Inchid si ma duc in baie sa fac un dus . Imi umplu cada cu spuma si ma dezbrac . Intru usor in cada si ma pun pe spate , relaxandu-ma . Inchid ochii si incep sa ma gandesc la ce s-a intamplat azi . Cred ca o sa-l las pe Zain sa creada ca sunt cenusa . Acum nu mai are de ce sa mai vina la scoala , daca vine jur ca ii spun directoarei si va ajunge dupa gratii .
Aud usa de la intrare trandindu-se si ma panichez .
- Selena ! striga Zain tare . Ii aud pasii care se i dreapta spre baie si ma panichez si mai tare . Aud ca deschide usa aici si ma bag cu totul sub apa . Se uita prim baie , iar apoi inchide usa . Ies de sub apa , disperata dupa oxigen si imi iau un prosop . Ma ascund intr-un dulap si il inchid cu cheia . Usa de la baie iar se deschide si incep sa tremur .
- Selenaaa ! striga Zain si treasar .
Aud cum usa de la intrare de inchide si ies din dulap putin mai linistita . Fug repede jos si inchid usa cu cheia . De acuma trebuie sa o incui . Imi iau telefonul si vad sute de mesaje de la Zain si de la Harry . Doamne ce mi-e dor de Harry . De ce nu pot avea si eu o viata normala ? Acus am 18 ani si nu am pe nimeni . Am pierdut o luna de scoala aiurea . In seara asta este Mos Nicolae si eram cea mai fericita daca erau parintii mei langa mine si daca imi puneau macar o ciocolata in ghete , cum obisnuiau sa imi faca inainte , doar ca ma trezeam cu sute de dulciuri nu numai cu o ciocolata .
Imi e super tare dor de ei si cred ca maine o sa ma duc sa ii vizitez la cimitir . Urasc sa spun asta , niciodata nu m-am gandit ca parintii mei vor muri asa tineri .
Acum ca am lipsit si de la scoala nu stiu ce sa mai fac . Nu cred ca o sa ma mai primeasca .
Ma duc in pat si adorm imediat .

Scoala de corectie [+18]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum