Baiatul Perfect | bbh

Capitolul 11

- Durere -

*Perspectiva Bia *

Nu imi doream sa il sarut, insa m-am lasat purtata de emotii si am continuat sa il sarut . Sarutul nostru este intrerupt de o mana care ma prinde de incheietura si ma trage , era Hoshi , care venise sa imi spuna ceva ce uitase sa imi spuna , dar in loc sa ma gaseasca cantand el ma gaseste sarutandu-l pe Baek . Nu-i asa baieti ca asa vreti sa va gasiti iubita ?! Mai ales dupa ce a promis ca nu mai sta in preajma acelui baiat. Nu prea cred ! Eu asta am facut! Defapt chiar tineam la Baek , dar si la Hoshi , nu imi doream sa ii ranesc .
Hoshi era tare nervos , mergeam de ceva vreme de cand ma prinsese de mana , la un moment dat se opreste si imi smuceste mana . Ma frec putin din cauza ca ma stransese destul de tare si ma durea si din cauza zmuciturii.

- Mi-ai promis ! Ai spus ca nu mai stai in preajma lui ! De ce imi faci asta ?! , spune el aproape incepand sa planga .

-Imi pare rau ! , spun lasand capul in pamant , ma simteam vinovata.

- Chiar ti la mine ? Ma vrei langa tine ? ,continua sa ma intrebe privindu-ma , iar eu continuand sa ma uit in pamant .

- Hoshi ! ,spun ridicand privirea. Iarta-ma !

-Sa te iert ?! Pentru ?! Sa se intmple din nou ?! ,spune el privindu-ma foarte nervos .

- Hoshi! , strig eu dupa el vazand ca pleaca . Stai ! , strig la el , iar el se opreste .

-Ce ?,spune fara a se uita in spate .

Ma apropii usor de el si il prind intr-o impratisare pe la spate . El sta cateva secunde , dupa care se desprinde din imbratisare si se intoarce cu fata la mine.

- Hai sa incetam !, spune el foarte incet. Sa ne oprim aici !, spune totul uitandu-se in pamant si din cand in cand in jur semn ca plangea.

- Hoshi! Nu imi face asta !, spun incercand sa il iau de mana , insa el nu ma lasa ferindu-si mana .

- Nu o fac eu ! Ai facut-o tu !, spune cu o voce tremuranda , dupa care pleaca .

- Ho..

Nu apuc sa termin fraza caci cad din picioare pe podeaua rece si incep sa plang .
Poate ca nu trebuia sa fac asta , nu trebuia sa vorbesc cu el de la inceput , trebuia sa ma uit pe unde mergeam atunci cand l-am intalnit .

- Sunt o nebuna ! O proasta ! , imi spun eu, inca stand pe podea si plangand .

Simt o mana care se apleaca si imi cuprinde trupul intr-o imbratisare. Nu am incercat sa ma opun , aveam nevoie . Baek imi da drumul dupa care ma ridica si imi sterge lacrimile .

- Nu plange ! Stii cat ma doare sa te vad plangand ? Stii tu oare cat de frumoasa esti atunci cand zambesti , atunci cand esti ca un copil mic , atunci cand ai face orice sa ma salvezi ?!

Imi ridic privirea , imi sterg lacrimile si ma uit la el zambind. Atunci il vad si pe el zambind .

- Multumesc !, spune el apropindu-se de mine si luandu-ma in brate . Multumesc ca ai grija de mine , ca esti atat de buna si iubitoare cu " un monstru" ca mine ! ,desprinzand imbratisarea privindu-ma in ochi zambind.

-Oppaaa !, strig eu ca un copil mic .

- Noona !!, striga si el asemeni mie.

- Oppa esti cel mai bun ! Te iubesc !, spun sarind in bratele lui .

- Stiu si eu ca-s cel mai bun ! Dar noona mea este cea mai grijulie si cea mai frumoasa cand zambeste ! , spune el zambind din nou cum zambea inainte , cu fericire .