Te provoc!(Sasu♡Saku)

~ Capitolul 16 ~

Sasuke privea vila uriasa ca pe un camp de lupta. De cand se stie, casa asta nu a insemnat "acasa" pentru el. Asta a fost intotdeauna locul in care si-a dezvoltat ura si dispretul. Aparent era linistita. Atmosfera era chiar placuta, insotita de imaginea vilei frumos decorate. A trantit portiera masinii si a pornit hotarat spre intrare. In interiorul livingului nu se afla nimeni asa ca fara sa mai cerceteze inutil, se indrepta spre birou. Acolo era locul in care manicaul de taicasu' isi concepea toate planurile marsave. Era sigur ca acela este locul in care il va gasi, dar spre surprinderea lui scaunul urias din piele de culoare rosie, era gol. Nervos si fara stapanire de sine se intoarse spre bucatarie. Nu mai avea rabdare, nervii lui clocoteau si ii topeau si ultima picatura de calmitate. O zarise pe Ayame in bucatarie si merse tinta la ea.

- Unde este Madara? Ayame se ingrozi cand il vazu pe stapanul sau asa furios, dar fara sa ezite i-a zis cu vocea usor intrerupta.

- Este in camera lui, domnule.  Sasuke nu mai avea nevoie de alte detalii si urca treptele cu agilitate spre cel de-al doile etaj al vilei. Ayame se trezi cu o usturime pe bratul drept. Mikoiamy o lovise cu un prosop si nu parea sa fi regretat ca a ranit-o.

- Esti nebuna? De ce i-ai spus? Vrei sa pregatim o masa de praznic si nu stii cum sa faci asta?.... Ayame ofta ingandurata in timp ce Mikoiamy se apropie de usa principala. Privea spre fereastra si spera ca Itachi sa ajunga inainte sa fie probleme, dar era in zadar sa se astepte la asta. Sigur era in bratele femieii de care era indragostit cu gandul departe de casa si de vesnica disputa tata-mezin rasfatat.

Sasuke ajunse la etajul in care se afla camera tatalui sau si incepu sa priveasca furios culuarul intunecat. Nici nu-si mai amintea locul asta. Avea ani buni de cand nu mai calcase pe covoarele acestei zone a propriei sale case. Se indeparta tot mai mult de capatul scarilor, dar nu avea nicio ideie unde se afla vagauna balaurului. Pasea ca o felina si incepu sa-si cotroleze gafaielile provocate de efortul neprevazut. Privea fiecare usa in parte fara sa-si aduca aminte de vreuna din ele. La un moment dat privirea i se pironi asupra unei usi pe care era atasat un fel de magnet in forma unei coroane de rege. Inima incepu sa-i bata cu putere, iar puterile parca se smulgeau din corpul lui. Isi amintea aplicatia aceia de culoare aurie, usa neagra, lacuita si mai ales de toata camera de dincolo de bariera usii. Era neatinsa. Praful era de doua degete pe clanta aurie. Parea un teritoriu virgin, in care erau inchise o groaza de amintiri. Brunetul atinse cu varful degetelor acel mic magnet si in timpanele urechilor se facu auzita o voce calda si feminina soptind " Tu esti regele meu". A luat imediat mana de pe usa, dar simtea cum aerul nu mai ajunge la plamani. Vedea clar in fata ochilor amintirea ce se derula ca un film.

" -Scumpule, ce ai patit, de ce esti asa tacut? Copilul statea cu fata spre fereastra privind gradina cu ciresi infloriti.

- Mama, ce inseamna rege si ce inseamna sclav?  Femeia il privi nedumerita, iar apoi se vazu nevoita sa afle de ce-i adreseaza o intrebare ca asta. Baietelul ofta si cobora de pe scaunul ce il ajuta sa ajunga la pervazul geamului. Se apopie de mama lui eleganta si ii intinse palma in care se afla o mica coroana de rege. Femeia se incrunta, iar apoi il intreba curioasa.

- Ce este asta? 

- Madara mi-a spus ca asta este coroana unui rege. Mi-a mai zis ca sclavii trebuie sa se multumeasca cu ea in forma asta, pentru ca regii adevarati ca el nu au nevoie de o coroana ca sa arate ca sunt regi. Mama lui ofta enervata si cu ochii inlacrimati de furie se apleca la nivelul micutului.

- Defapt.... coroana asta mica dovedeste cine are suflet mare si inteligenta de aur a unui rege. Ce nu va intelege Madara niciodata este ca, un rege trebuie sa aiba suflet de scalv pentru a fi un adevarat rege. Dar nu-ti mai fa griji cu tot ce spune el, si ca sa nu crezi ca te mint sa te fac sa te simti mai bine, o sa-ti dovedesc ca eu o apreciez. Poate fi doar semnul nostru si o sa aiba loc de onoare chiar pe usa dormitorului meu. Tu esti acum printul meu si sunt nerabdatoare sa te vad un rege."