Brothers

7.

Un lichid vâscos îi atinse pielea lui Albus, în timp ce acesta stătea liniștit pe canapeaua din Camera de Zi a Cercetașilor și dormea, acesta pătrunzându-i sub haine. Pe lângă, atunci își deschise ochii, șocat, dar și fără chef, simţi cum pe gâtul lui mișună un șarpe. Chiar când dori să-l arunce cât colo, o trompetă se auzi în urechea lui, zgomotul asurzitor provocat de instrument făcându-l pe Al să cadă de pe canapea, speriat, și să aterizeze într-o baltă de lipici. Atunci, demonul malefic, Lara, apăru în spatele lui și turnă pene pe el, care se lipiră de pielea lui și îi dădură aspectului său nota de eleganţă a unei găini scoasă din gura unei vulpi, iar apoi bătută de vânt și strivită de roţile unui căruţ de la ţară.

După ce scuipă câteva pene, își aminti de șarpe, așa că îl azvârli repede într-un colţ al încăperii, se uită urât la Satana și strigă nervos:

- Lua-te-ar toţi dracii de nebună! Te urăsc! Ce naiba te-a apucat?!

- Nimic, Albus. Pur și simplu, îmi doresc să mă răzbun pentru că ai făcut farsa aia fără mine și, pe deasupra, ai avut și tupeul jegos să comentezi. În plus, voiam să văd cât de mult îţi scot penele ochii în evidență.

- Unu, penele îmi scot ochii din orbite de la nervi, deci presupun că ies destul de mult în evidență, și doi, fac ce am eu chef, cu sau fără tine, și spun ce-mi vine mie la gură oricui, ţie în mod special, și nu-mi pasă dacă te deranjează sau nu, divă plină de fiţe.

- Nu faci tu farse fără să mă chemi și pe mine, fie că îţi place, fie că nu. Și nu ai dreptul să-mi vorbești cum te doare pe tine în fund s-o faci. Știi de ce?! Pentru că eu nu sunt oricine, sunt Satana, sunt Lara Swift, sunt...

- ... O mare dobitoacă fără minte, care se poartă ca un copil și are impresia că îmi poate da mie ordine. Cu ceilalți faci ce ai chef, dar eu nu sunt marioneta ta, să știi.

- Dobitoc ești tu, ăla care te îndrăgostești de fete mai repede ca James, păpușa Barbie.

- Ce dracu' vrei să spui cu asta?!

- Vreau să spun că îţi plăcea Alice, iar în trăsură ai început să te îndrăgostești de Meredith.

- Nu sunt îndrăgostit de niciuna dintre ele, și de Alice nici n-am fost vreodată. Acum, scuză-mă, trebuie să-mi fac un duș ca să scap de costumul de găină, înainte să vină Eve și să mă vadă îmbrăcat în personalitatea lui Logan.

- Ţi-e frică să nu cumva să vină cu McGonagall și să te prindă așa, zise Lara, zâmbind din cauza imaginii pe care o avea în fața ochilor și n-ar fi crezut în veci că o va vedea: Albus Potter acoperit de o substanţă vâscoasă roz, culoarea lui preferată, și de pene, din cap până-n picioare.

Și mai minunat de privit a fost cum băiatul a dat cu capul de marginea canapelei când a căzut, și cum a ţipat ca și cum și-ar fi văzut notele la Poţiuni, atunci când a simţit cum umblă șarpele pe el. Când își aminti de toate astea și îl studie pe Al mai bine, izbucni într-un râs isteric, care-l făcu pe cel din faţa ei să mârâie furios, să ia șarpele de pe jos și să-l arunce în Lara, iar apoi să urce scările cu pași apăsaţi, care făceau podeaua să se zguduie, după intrând în dormitorul lui, nu înainte de a striga de la etaj la demon să înceteze cu farsele idioate. Bineînțeles, aceste cuvinte fură urmate de sunetul ușii trântite, iar după de cel al vocii Larei, care începu a-i compune o poezie divină, plină de cuvinte colorate, imediat după ce îndepărtă șarpele. Când se mai liniști, privi cum creatura pe care o ţinea de coadă se zbate și șuieră, rânjind, căci îi venise o nouă idee de farsă.

- Abia am terminat cu încălzirea, Albus! zise Lara încet, pentru sine, ca să nu creadă cineva că vorbește singură, trânti șarpele și îl călcă fără milă.