Brothers

22.

  — Poftim?!

  Vocea Larei răsună până în Hogsmeade, dovadă că era total surprinsă de afirmaţia pe care șefa Casei Cercetașilor tocmai o făcuse. În plus, o enerva la culme felul în care era acuzată pe nedrept.

  — N-are sens să faci pe nevinovata, domnișoară Swift! interveni profesorul Rahman pe un ton enervant de satisfăcut, în timp ce ieșea din spatele directoarei și se apropia de fată, care-și aţinti asupra lui cea mai aprigă privire a ei. Nu mă privi așa! Este evident că tu ai fost cea care a omorât-o pe Alice Adams, continuă el, fără să se lase intimidat. Altfel, cum explici faptul că arma crimei este cutitul tău?

  — Dacă aș fi ucis-o eu, n-aţi fi avut nicio dovadă! se răsti bruneta, din ce în ce mai nervoasă, făcând un pas spre profesorul pe care îl ura atât de mult.

  — Are dreptate! spuse Al, înaintând, astfel încât să fie în linie cu Satana însăși, care îl privea confuză.

  "Tocmai mi-a luat apărarea?", își spuse ea mirată, dar nu se gândi prea mult la acest lucru. Avea probleme mult mai mari. Aceeași întrebare răsuna și în mintea brunetului, dar nici măcar asta nu-l împiedica să-și mențină poziția vehementă.

  — Nu aveţi nicio probă contrarie, domnule Potter, interveni McGonagall, deși se vedea regretul pe care-l simțea în acele momente. Și tot nu puteți justifica faptul că domnișoara Swift deține o gamă largă de cuţite, interzise în școală.

  — Luptăm cu Voldemort, pentru numele lui Merlin! izbucni Lara, fără să-și mai controleze nicio secundă impulsurile. Credeți că nu știm ce se întâmplă? Credeți că ei nu știu? întrebă ea, arătând spre colegii ei, care erau acolo dinainte ca Diavolul să ajungă și să dezlănțuie iadul pe pământ. Cu ce ar trebui să ne apărăm după capul vostru?

  — Voi vorbi cu mama ta, începu doamna McGonagall, ignorând întrebările retorice ale fetei, dar trebuie să știi că nu este exclusă posibilitatea ca tu, Lara, să fii exmatriculată, încheie directoarea, plecând cu Christopher Rahman pe urmele ei, în timp ce printre elevii rămași se așternu liniștea.

  — Nu te pot exmatricula! exclamă Scor după câteva momente, amintindu-le tuturor că era și el prezent.

  — Se pare că pot, zise Lara, întorcându-se și mergând alene pe călcâie.

  — Nu o să faci nimic? întrebă Al surprins, urmând-o.

  — Evident c-o să fac. Eu încă trăiesc. Și la fel si cel care mi-a înscenat asta, doar ca la el e temporar, spuse bruneta, o privire malefică apărându-i pe chip.

  — Ce-ai de gând să faci? întrebă Scor, încercând să țină pasul cu cei doi.

  — Vei vedea, Malfoy. Toți vor vedea.

                                  *

  Timpul trecu, dar Lara și prietenii ei încă erau în suspans de la momentul în care bruneta fusese acuzată și până în prezent. Niciunul dintre ei nu primise vreo veste de la McGonagall, care nu aborda niciodată subiectul "Adams" și evita cu măiestrie fiecare întrebare legată de "evenimentul nefericit" care avusese loc, oricât de agasant ar fi devenit Albus.

  — Nu înteleg! Dacă voia să te exmatriculeze, ar fi făcut-o până acum! exclamă brunetul exasperat, făcând-o pe Satana să zâmbească amuzată, oricât de serioasă era situația.

  — Nu vrea să mă exmatriculeze, zise Lara sigură pe vorbele ei, dar dacă nu dovedesc că eu nu am făcut nimic, va fi obligată.

  — Dacă nu dovedim, o corectă Albus, accentuând ultimul cuvânt.