Brothers

3.

La apus, după ce au coborât de pe mături, Albus și Evelyn au intrat tiptil în casă, ca să nu dea cu ochii de Harry, însă, planul lor nu dădu roade. Harry Potter, tatăl lor, îi aștepta la ușă pe cei doi de o bună bucată de vreme, din câte credeau ei, cu o privire cât se poate de aspră.

  -Îmi puteţi explica și mie de ce nu m-aţi anunțat că mergeţi pe teren sau cer prea mult?! spuse acesta, pe un ton ridicat, împreunându-și mâinile la piept.

  -Poate pentru că, știu și eu, terenul e la câțiva centimetri de casă?! făcu Albus.

  -Nu contează cât de aproape e terenul. Chiar dacă ar fi fost lipit cu scotch de pereţii casei, voi tot ar fi trebuit să îmi spuneţi că plecați.

  -Deci, să înțeleg că trebuie să îți spunem și când mergem la baie?! spuse și Evelyn, făcându-l pe Al să râdă, preț de câteva secunde.

  -Albus, încetează! Iar tu, Eve, să știi că... nu vreau să știu când vă cheamă natura, dar mi-ar plăcea să îmi spuneţi măcar un "Adio, fraiere! Mă întorc în toiul nopții", atunci când ieșiți din casă.

  -Tată, aș fi înțeles că ești nervos, dacă ne-am fi dus în Palestina fără să spunem nimic. Pe bune acum, am fost pe terenul de Vâjthaţ din apropiere, pe terenul care poate fi privit de la fereastră, nu am fugit de acasă ca să vindem ţigări și droguri! vorbi Eve, din nou, aproape strigând și privindu-și tatăl în ochii verzi, ochii atât de asemănători cu ai fratelui ei, Albus, și totuși, atât de diferiţi.

  -Nu e vorba neapărat despre asta, Evelyn! E vorba despre faptul că, prin orice mijloc, îmi faceţi probleme. V-am spus o dată să încetați și nu îmi face plăcere să mai repet, dar mă aduceți în stare.

  -Tată, spune-mi și mie, ce probleme am mai cauzat acum?! îndrăzni Albus, în cele din urmă, să mai spună ceva, vocea lui răsunând până la etaj.

  -Păi, în primul rând, trezești toţi vecinii dacă strigi așa și asta ar fi o problemă, iar, în al doilea rând, aţi dispărut din casă ca prin minune, asta fiind a doua oară pentru Evelyn. V-am căutat ca prostul peste tot, în loc să mă uit peste actele de la minister, până v-am văzut pe geam, spre norocul meu.

  -Nu te-am pus noi să te panichezi degeaba.

  -Gata, m-am săturat! strigă Harry, nemaiputând să își ţină nervii în frâu. Nu vreau să mai aud niciun cuvânt de la voi, mai ales de la tine, Severus.

  "Mi-a spus Severus, e de rău", își spuse brunetul în gând.

  -Ţi-am spus astăzi că vei face școală la domiciliu, dacă nu îți schimbi comportamentul, și mă voi ţine de promisiune, să știi, a continuat tatăl celor doi, legând o scrisoare de piciorul bufniţei sale albe, pe care o numise Hedwig, după cea primită de la Hagrid. Pasărea plecă în zbor pe fereastră, spre destinația spusă de Harry, adică, biroul directoarei McGonagall, de la Hogwarts, școala de Magie, Farmece și Vrăjitorii.

  -Te rog, trimite altă scrisoare! Spune că te-ai răzgândit, îl rugă Albus.

  -Nu. Ţi-ai făcut-o cu mâna ta, iar acum trebuie să suporți consecințele.

  -Nu, n-am făcut nimic!

  -Ba da, ai făcut mai multe decât crezi. Aveai impresia că nu am aflat de farsele făcute în Hawaii, de ieșirile tale nocturne, atât din timpul verii, cât și din al școlii, de excursia ta cu mașina zburătoare a bunicului Arthur, de... tot ce ai făcut în ultima vreme, mai mult fără Evelyn, decât cu ea?!

  -Nu, dar ai spus că, dacă mai fac o prostie, îmi predai de acasă, nu că mă pedepsești pentru altele făcute în trecut.

  -Ei bine, ieșitul pe furiș din casă este o prostie. Așa e, te-ai dus pe teren, dar nu am să trec nimic cu vederea, mai ales că mi-ai cauzat mai multe probleme decât Lily, James și Eve la un loc. Evelyn, nici tu nu mergi la Hogwarts anul asta, adauga Harry suparat.
-Ce?! Nu ai dreptul sa faci asta!!tipa fata indignata.
-Ba da, il am. Iar tu, Alexandra, daca mai tipi odata la mine..
-Ce?! Ce-o sa-mi faci?! Tocmai vrei sa imi iei ce iubesc cel mai mult sa fac! Nu-mi dai voie sa merg la Hogwarts! Nu ma lasi sa scap un an de tine! Continua fata sa tipe apropiindu-se de tatal sau, care fara sa isi poata inabusi nervii o plesni, facand-o pe Eve sa isi mareasca ochii, care se umplura rapid de lacrimi, care nu cazura insa.
    -Te urasc!striga fata cu glas sugrumat, apoi fugi la etaj.
    Albus isi privi tatal furios, apoi isi urma in fuga sora, vrand neaparat sa o prinda.
  Fata insa, se inchisese in camera ei, iar Albus simti ca sora lui avea nevoie sa fie singura in aceste momente si intra in camera lui, incuiind usa si gandindu-se la cat de greu ii va fi fara sa mearga la Hogwarts, fara sa isi vada prietenii.
Dupa ce Eve se calma si incerca sa uite de palma primita de la tatal ei, merse in fata usii camerei fratelui sau si batu la usa, spunand:
    -Al, sunt eu, Eve! Deschide!
  Nu auzi niciun răspuns, așa că se așeză pe podea, așteptând ca brunetul să iasă din cameră, însă, acest lucru nu se întâmplă, nici în cinci minute, nici în zece, nici într-o oră, pe care fata o petrecuse stând pe jos.