Brothers

18.

   A doua zi veni mai repede decât sperară Cercetașii, care sarbatoriseră toată seara victoria împotriva Viperinilor și abia dacă dormiseră câteva ore. Albus deschise ochii somnoros și se târî până la baie în pijamale, lucru pe care îl făcu și sora sa, Evelyn, în dormitorul fetelor.
Dimineața trecu și mai greu, după ce mancară, pentru ca Potterii suferiseră îndelung în timpul celor două ore de Poțiuni, alegându-se cu detenție pe toată luna și cu o sută de puncte scăzute de profesorul Rahman, omul care avea cu siguranță ceva cu ei, după spusele lui Scorpius.

   În timp ce Rose le ţinea morală celor doi frați, aceștia mergeau alene pe holurile școlii, încercând să nu adoarmă din picioare înainte să ajungă la sera numărul trei, unde se ţinea ora de Ierbologie.

   - Voi mă ascultaţi măcar?! se răsti la ei șatena, oprindu-se cu mâinile în șolduri în fața lor.

   - Ăhăm, mormăi Albus somnoros, trecând pe lângă ea, în timp ce Evelyn negă cu certitudine că i-ar fi păsat vreun pic de ce spunea verișoara ei.

   - Am pierdut o sută de puncte într-o singură zi și voi aveți detentie toată luna, dar nu vă pasă deloc?!

   - Rahman o să ne dea afară din biroul lui după prima ora de detenție, spuse brunetul, un zâmbet malefic conturându-i-se pe chip.

   - Iar despre puncte... , continuă Eve, am câștigat dublu la Vâjthaţ, deci..., sfârși ea, dând din umeri și deschizând ușa serei.

   Rose oftă, semn că se dădea bătută, și intră după verișoara ei, iar apoi se așeză la aceeași masă cu Alice Adams, blonda pe care Eve nu o suporta nici în ruptul capului, deși își ascundea foarte bine emoțiile, spre uimirea ei.
Evelyn o privi cu ciudă pe Cercetașă, fără să știe nici ea exact de ce, dar simțind cum nervii îi cresc cu fiecare secundă, la fel și dorinţa de a-și înfige mâna în părul ei blond perfect, pentru care toți o admirau.

   O imagine îi reveni furtunos în minte. Ceea ce văzuse acum mult timp se întorsese, mai șocant și mai înfiorător ca niciodată: Alicia Adams sărutându-l în anul IV pe cel pe care-l plăcea din prima zi în care îl văzuse, Scorpius Malfoy.

   - Lara, vreau să omor pe cineva, șopti fata printre dinți, privind meschin fix spre Alice.

   - Bine. Ne vedem la miezul nopții în Pădurea Interzisă, șopti Lara înapoi, de parcă ce planificau era o zi la piscină sau ceva, ceea ce o făcu pe Eve s-o privească uimită.

   - Aici era momentul în care trebuia să îmi spui să mă calmez și să nu fac nimic prostesc.

   - Dar ţi-am spus asta indirect.

   Răspunsul Larei trezi confuzie pe faţa lui Evelyn, iar prietena ei sadică și înfricoșătoare observă asta, așadar, continuă să vorbească.

   - Să-ţi explic! Știu că te-ar calma să o ucizi, așa că ţi-am spus "hai în pădure" ca și cum aș fi zis "calmează-te". Și dacă nu te-aș fi îndemnat să nu faci nimic prostesc, te-aș fi oprit din a vrea să o omori.

   - Dar Lara... , începu Eve, dar nu a fost lăsată să termine.

   - Taci și nu o contrazice pe regina Iadului. Eu știu ce-i mai bine pentru răutatea noastră. În plus, nici eu n-o suport, da? Și n-am mai folosit cuțitele de tortură de ceva timp, deci... De ce nu? murmură Satana încet și dădu indiferentă din umeri, iar Eve își aseză capul pe bancă, obosită.

                             ****

   Albus lovea cu putere un dulap metalic, ușa fiind deja puțin indoită, lucru care nu-l făcea pe brunet să se oprească, însă. Acesta încerca de minute bune să închidă dulapul, nu în cel mai adecvat mod posibil, totuși.