Urmărită de un demon

Fight

"This is my fight song
Take back my life song
Prove I'm alright song
My power's turned on
Starting right now I'll be strong
I'll play my fight song
And I don't really care if nobody else believes
'Cause I've still got a lot of fight left in me"

Stau nemișcată, în poziţie de atac. Simt cum fiecare mușchi se contractă, iar furia îmi pulsează nebunește în fiecare părticică a corpului, arzându-mă pe interior. Mă privește fix, ca și când aș fi fost sursa tuturor problemelor sale.

-Uite, drăguţă, el nu o să vrea niciodată o stricată ca tine, îmi râse în faţă, cât se poate de ironic.
-Cred că glumești, pufnesc iritată. Aș prefera să nu te mai descrii și să dispari, îi spun sec.

Mă ridic de pe scaun și mă îndrept spre ușă, strângându-mi haina lui în jurul taliei. O privesc cu coada ochiului, observându-i supărarea ce-i acaparase faţa, de îndată ce-mi auzise vorbele. O mână firavă mă proptește în loc, doar prin simpla atingere a pieptului meu. Ridic o sprânceană, apoi îmi îndrept privirea spre ea.

-Ce mai vrei?
-O să vezi ce vreau, îmi răspunse calm, ceea ce mi se părea ciudat, având în vedere furia ce i se citea pe chip.

Îmi prinsese mâna și mă întorsese spre ea. Automat, mi-am retras mâna, privind-o confuză. O palmă zdravănă îmi întorsese capul în partea stângă, provocându-mi un șoc, iar inima începuse să-mi bată furtunos, alături de respiraţia mea forţată. Mormăisem și-mi îndreptasem capul, ţintind-o cu privirea. Aceasta își mărise ochii, văzându-mi reacţia, apoi făcuse un pas în spate, temându-se. Îmi strânsesem cu mișcări bruște degetele în pumn, fiind iritată de gestul ei. Ochii-mi ardeau de nerăbdare și tot ce vedeam înaintea mea era ea. Singura care îndrăznise să-mi pună la îndoială atât vorbele, cât și faptele.
Fac un pas în faţă, astfel putând s-o privesc în ochi. Liniștea ce se așternuse devenise deja apăsătoare, iar ea aștepta să declanșez "războiul". Fiind obișnuită cu bătaia de când începusem să merg la grădiniţă, din cauza certurilor dintre mine și băieţi, învăţasem cum să reacţionez în astfel de situaţii, reușind să câștig de fiecare dată.
Mă uit la degetele ce-mi erau strânse în pumn, și, într-o clipită, îmi propulsez pumnul în maxilarul acesteia, lăsând-o perplexă. Scâncise ușor și-și pusese mâna pe locul lovit, uitându-se la mine cu mai mult dispreţ. Puteam să jur că o enervasem la culme, și acum era hotărâtă să-mi dea o lecţie, pentru că am îndrăznit să o înfrunt.

-Du-te naibii, secătură, ţipase.

Nu apucasem să răspund, deoarece în momentul următor simţisem o lovitură în abdomen, iar mâinile mele se așezaseră exact pe locul lovit, încercând să aline durerea. Un mârâit îmi scapă printre dinţii încleștaţi de durere, în timp ce încercam să-mi îndrept spatele și să ripostez. Îmi centrasem greutatea pe un singur picior, cu celălalt reușind să-i lovesc coapsa, aceasta căzând în genunchi.

-Lasă-mă în pace, îi spun aspru.
-Tu lasă-l pe el în pace, mârâise și se ridicase în picioare.
-Eu? Tot eu sunt aia vinovată?! Oh, te rog, nu mai fi atât de oarbă, spun sec, întorcându-mi ochii peste cap.
-Oarbă? Tu îl atragi în cursă, și el...
-El ce? o întrerupsem. Înţelege odată că nu vreau nimic de la el. Nu mai avem nimic de împărţit. Știu că a fost ceva...cândva, dar acum a trecut. Îţi aparţine, ok? ţip, fiind enervată de spusele ei.
-Dacă spui tu...

Își aranjase părul perfect și-și îndreptase pașii spre ușă. Totuși, nu puteam să nu observ faptul că șchiopăta ușor din cauza loviturii mele. Pufăi nervoasă și-mi trec o mână prin părul dezordonat, reușind să-l aranjez la loc. Mă așez în bancă și-mi pun mâinile-n sân, gândindu-mă la ce s-a întâmplat mai devreme.
Ce nu observasem era rânjetul ce-i acaparase faţa colegului meu, ce privise întreaga scenă, acum nefiind capabil să scoată vreun cuvânt. Se așează lângă mine, mormăind ceva, din care înţelesesem o parte.

-Mhm, a funcţionat, am prins-o, șoptește rânjind și-și aranjează cărţile.
-Hm? întreb, privindu-l confuză.
-A...nimic, ziceam de carte, zâmbește fals și-și continuă activitatea de mai devreme.

"Ok...asta a fost ciudat. Oare ce funcţionează? Sigur nu e vorba despre carte. Are el vreo legătură cu ce s-a întâmplat mai devreme? Trebuie să-l urmăresc." îmi spun în gând și încep să scotocesc prin geantă, căutându-mi pixul.

Restul zilei avusese un curs normal, fără prea multă agitaţie sau presiune. Privirea furioasă a "achiziţiei" dragului meu fost prieten era pretutindeni, urmărindu-mă din umbră. Tot ce voiam era să scap mai repede din acel "infern" și să mă refugiez în camera mea, unde aveam parte de liniștea și pacea mult dorită.

Acasă, nu scosesem nici un cuvânt despre ce se întâmplase în acea zi la școală. Îmi respectasem programul, urmând ca seara să mă odihnesc. Dar nu puteam. Mă gândeam la ce s-a întâmplat, fiindu-mi teamă să nu afle el. Oricine, dar nu el. Un fior rece îmi străbătuse șira spinării și-mi îndreptasem privirea spre perete. Îmi imaginam diferite scenarii, ce-mi făceau pielea de găină.
Apoi, îmi trecuse prin minte ce spusese colegul meu. Trebuia să aflu ce are de gând, și dacă are vreo legătură cu mine.
Cei mai răi și dizgraţioși sunt oamenii cu două feţe. Întotdeauna se vor preface că-ţi sunt alături mereu, când, de fapt...doresc să te înjunghie pe la spate, să te vadă învins, neputincios. Vor fi falși, meschini, și întotdeauna vor aștepta ceva de la tine. Lipsa de încredere și nesiguranţa sunt redate de faptele acestor persoane, ce au avut o influenţă negativă și extrem de puternică asupra noastră...și asta doare cel mai tare.