Urmărită de un demon

The plan

"Never really felt bad about it
As we drank deep from a lie
'Cause I felt melting magnets, babe
The second I saw you through half-shut eyes"

În ziua următoare, îmi propusesem să-l urmăresc îndeaproape pe colegul meu. De îndată ce ajunsesem la școală, începusem să-i privesc fiecare gest, să ascult fiecare vorbă ce accentua viclenia și limba ascuţită ce nu înceta să scuipe venin, ori de câte ori găsea un moment oportun. Observasem că-i plăcea o colegă, ce avea o soră geamănă, fiind mai greu de deosebit din cauza acelorași trăsături.
Oftez prelung și-mi dau seama că încă n-am aflat mare lucru, așa că decid să-mi continui urmărirea, în speranţa că se va întâmpla ceva care să-mi lămurească îndoielile în privinţa lucrurilor ce mi se întâmplă.
În pauza mare, am descoperit un indiciu primordial, datorită urmăririi mele și spiritului meu de detectiv. Într-unul dintre colţurile mai ferite ale holului, colegul meu și cu fostul meu prieten, din câte observasem aveau o discuţie aprinsă. Ambii păreau panicaţi, confuzi, iar furia acumulată și-o exteriorizau gesticulând. M-am apropiat încet, încercând să mă fac neobservată. Fără prea mult efort, reușisem. În sfârșit puteam să le ascult conversaţia înflăcărată.

-Trebuie să ne gândim bine la următorul pas! Râzgâiata aia n-o să ne cadă în capcană prea ușor! spuse colegul meu.
-Și ce vrei să mai fac, s-o iau deoparte și să o sărut? replicase celălalt.
-Hm...nu ar fi o idee rea. Și ca să fie mai interesant, prietena ta o să fie de faţă, rânjise larg.
-Hai mă, nu pot să-i fac asta...
-Ba poţi! Hah, încă mai simţi ceva pentru ea, nu? pufnise.
-Ce? Nu! Categoric nu, zâmbise fals.
-Atunci fă cum îţi spun, și vom scăpa repede de scumpa noastră "prietenă", râse.
-Bine, frate, dacă spui tu...
-Așa te vreau, fraiere! rânjise și-l bătuse pe umăr.

"Ce?! Trebuie să fiu atentă, ăștia sigur plănuiesc ceva împotriva mea. N-am să-i las!" îmi spun în gând și mă îndrept spre clasă.

Abia așteptam să-mi întâlnesc "scumpul" coleg. Dar dacă-i spuneam despre ce auzisem, cu siguranţă va plănui altceva, mult mai măreţ, mai viclean decât cel ce eșuase. Așadar, aveam de gând să las planul să-și urmeze cursul, așteptând momentul oportun demascării celor doi bufoni. Din momentul în care intrase în clasă, îmi păstrasem cu ușurinţă calmul, reușind să nu mă dau de gol. Mă comportasem normal, deși voiam cu orice preţ să-i șterg rânjetul acela diavolesc de pe faţă.

Următoarea pauză avuse un curs mai puţin normal, întrucât cei doi se întâlniseră pentru a pune la cale ultimele detalii ce ţineau de micul lor plan. Mă așezasem în faţa geamului, prefăcându-mă că urmăresc cu atenţie agitaţia din afara acestei lumi, a școlii ce ne purta pe aripile educaţiei. Sinceră să fiu, era magnifică. Observam sârguinţa fiecărui om, puterea de muncă de care era dispus și ambiţia cu care își îndeplinea sarcinile.
Tresar ușor, simţind o prezenţă în dreptul meu, pe care nu o sesizasem înainte. Îmi întorc privirea și îl observ. Venise să îndeplinească sarcina ce îi era atribuită. Încerc să-mi ascund nervozitatea, zâmbindu-i ușor, apoi îndepărtându-mă cu pași mărunţi de statura sa impunătoare. Brusc, o atingere electrizantă mă oprește în loc, iar inima începe să bată dureros de tare. Trebuia să opresc asta, înainte ca el să strice tot. Înainte să fac vreo mișcare, două braţe puternice îmi înconjoară trupul firav, iar căldura corpului său se răspândește în jurul meu, readucând vechile amintiri la viaţă.

-Ce faci? îi șoptisem, ridicând sprânceana.
-Nu am voie? replicase el râzând.
-Stai să mă gândesc...
-Hm?
-Nup, zâmbesc fals.

Chicotește ușor și-și apropie fruntea de a mea, închizând ochii.
"Ce Sfinte Sisoe are de gând să facă?!" spun în gând, mărindu-mi pupilele. Îi simt respiraţia, ce devenea mai sacadată pe parcurs ce-și apropia faţa de a mea, încercând să-și atingă scopul. Tresare ca ars când simte palma fulgerătoare ce i-o dădusem, în încercarea de a mă scăpa din mrejele acestuia. Se încruntă, apoi își îndreaptă pașii spre ușa clasei sale, mormăind niște înjurături. Din celălalt capăt al holului, îi observasem figura dezamăgită a colegului meu, ce își trăgea palme imaginare peste frunte. Râsem scurt și hotărâsem să-l anunţ de eșecul planului bine stabilit de cei doi. Alături de acesta se afla și draga "achiziţie".

-Vă distraţi? mârâi.
-Cu siguranţă, îmi răspunse ea plictisită.
-Sigur, vrei să te distrezi și tu? mă întrebase el, sarcastic.
-Normal, o să râd copios, rânjisem și mă întorsesem cu spatele.

"Nu vă mai simţiţi așa bine, nu? Credeaţi că o să reușiţi. Drăguţă încercare. Next time, think twice." chicotesc și pornesc spre clasă. În sfârșit. Speram că-i învăţasem minte, și că următoarea dată când vor întocmi un plan împotriva mea, își vor da seama că vor eșua lamentabil.

Încă de la începutul timpului, adevărul a triumfat întotdeauna. Răul din lume a fost exterminat pe parcurs, iar populaţia continua să spere la o lume mai bună, mai prosperă. Dar dacă noi, cei ce aspirăm cu toată fiinţa noastră la îndeplinirea acestui scop, nu facem nimic în privinţa asta, rămânem în același stadiu. Așadar, schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Fiecare are putere nemărginită și o voinţă de fier. Nu am fost niciodată subjugaţi, și nici nu vom fi. Pentru că ăștia suntem noi. Asta sunt eu.