Urmărită de un demon

Daemon

"Everybody's got their demons,
Even wide awake or dreaming
I'm the one who ends up leaving
Make it okay

See a war I wanna fight it
See a match I wanna strike it
Every fire I've ignited
Faded into grey

And now that I'm broken
Now that you know it
Caught up in the moment
Can you see inside?

'Cause I've got a jet black heart
And there's a hurricane underneath it"

Planuri. Scuze. Minciuni. Secrete. Promisiuni.

Statura impunătoare a sa îţi dădea fiori pe șira spinării de fiecare dată când îl priveai. Ceea ce era destul de greu, având în vedere irișii săi de un albastru intens ce-ţi captura privirea într-o clipă. Părul negru ca abanosul era întotdeauna așezat cu îndemânare într-o parte, iar câteva șuviţe rebele îi acopereau fruntea încreţită.
Maxilarul proeminent îi era deseori încordat, acest lucru denotând duritate și încredere în sine. Trăsăturile feţei exprimau beatitudine prin toţi porii, de asemenea, superioritate; toate acestea oferindu-i un aer seducător. Pe alocuri, mici riduri îi brăzdau chipul, făcându-se clară trecerea anilor.
Deși înfăţișarea era plăcută, personalitatea lăsa de dorit. Ironia era elementul în care excela fără vreo problemă, reușind să-și doboare inamicii cu doar două replici zeflemitoare, satirizându-i până la intimidare, aceștia nemaiavând curajul să-l înfrunte vreodată.
În majoritatea timpului era amabil și avea un simţ al umorului bine dezvoltat; acestea construind o perdea ce nu lăsa să-i dezvăluie adevărata identitate. Aș putea spune că el constituia imaginea perfectă a unei persoane cu două feţe. Această categorie de oameni poate însemna un pericol, însă, dacă te expui în mod limitat schimbărilor sale radicale de comportament, nu are efectul așteptat.
Această afirmaţie nu se aplică și în cazul meu. Eram expusă acestui fenomen în mod constant, având un efect major atât asupra comportamentului meu, cât și a celor din jur. În special în a "micului diavol". Era atât de absorbit de măestria cu care Daemon își manipula apropiaţii, încât voia și el să devină o copie în miniatură a acestuia. Ceea ce nu era greu. Încă de la o vârstă fragedă începuse să-i preia calităţile și personalitatea puternică, reușind să devină un adevărat manipulator. Îi plăcea atât de mult să se joace cu sentimentele și psihicul oamenilor. Era complet orbit de această admiraţie pentru persoana ce-și petrecea majoritatea timpului cu el. Nu era capabil să vadă în interiorul carcasei puternice ce o construisem împotriva lor.
Credeam că reușisem cu îndemânare să nu preiau comportamentul lui Daemon, dar...se pare că așteptările mele fuseseră spulberate. Nu preluasem toată personalitatea sa contagioasă, ci doar câteva "calităţi". Mă mulţumeam cu atât. Consideram că îmi era destul. Și...de asemenea, aceste mici "avantaje" îmi puteau servi pentru a-mi îndeplini scopul propus.

Insensibilitate. Viclenie. Manipulare. Mood swings.

Mood swings. Modul în care frenezia îmi acapara trupul era indescifrabil. O multitudine de sentimente strânse în interior, dar incapabile să fie exteriorizate. Nu știam care va ieși la iveală primul. Daemon crease o copie fidelă a personalităţii sale, iar eu eram modelată cu ușurință, fiind acaparată de acesta.

Tristeţe. Fericire. Mânie. Zbucium.

Toate acestea îmi încărcau trupul, și așa slăbit de lupta cu Daemon. Ciudat era faptul că fiecare dintre ele ieșea la iveală succesiv, deși mă așteptam să fie o explozie ce împărţea în jur ură și bucurie în același timp. Totuși, rareori cedam impulsurilor și schimbărilor ce se petreceau pe zi ce trecea. Scenarii se derulau în subconștientul meu, încercând să realizeze ceea ce se întâmpla, înainte să fie prea târziu.

"Ferește-te de ei. Sunt răi, malefici, au întotdeauna o influenţă negativă. Uită-i. Nu te atașa. Nu fii prea prietenoasă. Nu accepta nimic de la ei. Nu părea slabă. Nu arăta nici o urmă de emoţie. Nu. Nu. Nu." îmi treceau prin gând cuvintele spuse de acesta de fiecare dată când îmi ţinea "discursul" de rigoare, ce era obligatoriu. Petreceam majoritatea timpului singură. Poate pentru că eram nesigură. Poate pentru că realizasem că avea dreptate. Poate din alte motive...nici eu nu le știam. Îmi aminteam cu o vagă nostalgie de momentele plăcute petrecute cu cele mai dragi persoane, pe care le consideram cele mai importante, ajungând să le pun chiar și deasupra nevoilor mele. Păcat, făcusem asta degeaba. Ajungeam să aflu că mereu exista cineva să profite de pe urma bunătăţii mele. Indiferent de cât de rău ar fi mers, sau cât de mult aș putea ajunge să regret decizia făcută, nu încetam să eman aceeași bunăvoinţă și perseverenţă privind persoanele ce ajungeau să se prefacă, în ultimă instanţă, că nu m-au cunoscut niciodată, deși am fost poate cel mai important factor ce-i susţinea din toate punctele de vedere.
Într-un final, poate avea dreptate. Sunt răi. Dar eram mândră că eu nu mă lăsasem acaparată de aceleași gânduri egoiste și de jalnicele încercări de a deveni o persoană mai bună. Nu-mi imaginam vreodată că am să ajung în situaţia lor, dar vremurile actuale și influenţele negative asupra oamenilor își fac simţită prezenţa, atât prin modificarea considerabilă a populaţiei, cât și prin rarefierea adevăratelor valori morale ce contau mai întâi pentru noi, apoi pentru restul.
Daemon era exemplul perfect. Întruchiparea lui Lucifer, îngerul decăzut datorită îndrăznirii sale de a-și sfida Stăpânul.
Și totuși, în loc să-și îndrepte greșelile, le agrava în mod constant și considerabil. Iar de aceea probabil avea o influenţă exacerbată asupra mea. Era imposibil să nu aibă.

"The blood in my veins
Is made up of mistakes
Let’s forget who we are
And dive into the dark
As we burst into color
Returning to life"

Dar, prin venele mele nu curgea sângele acestui decăzut, ci al îngerului ce-mi părăsise lumea și se îndreptase spre un viitor construit special pentru el, dar nu înainte de a-mi promite că se va întoarce. Încă speram. Și voi spera în continuare. Va veni.