Prințesa Mafiei 2

Capitolul 8- Adevarul verde-n fata..

Privesc in jurul meu si observ ca ma aflu in depozitul de...acasa, din Sicilia. Sunt inlantuita si in gura simt un gust amar. In incapere se mai afla cativa barbati ce se cearta la o distanta destul de mare fata de mine. Incerc sa ma ridic in genunchi, dar o durere puternica ce vine din zona abdomenului, ma impiedica sa si respir corect. Nu ma las si ignor durerea sfasietoare astfel incat ma ridic in genunchi, apoi in picioare. Mainile sunt stranse bine cu lanturi, la spate. Ma sprijin pentru o clipa de peretele din spatele meu, apoi incerc sa scot ceva pe gura, dar unul dintre barbatii aceea, mi-o ia inainte.

-Ooo..dar cine s-a trezit!

La auzul acestor cuvinte si ceilalti barbati se intorc spre mine si fac cativa pasi amenintatori facandu-ma sa inghit in sec si sa fac si eu cativa pasi, cu greu, dar ii fac.

-Ce printesa, nu ti-a ajuns cata bataie ai mancat? Mai vrei? zice un altul asta facandu-ma sa il privesc cu scarba.

-Lasati-ma sa plec! marai spre ei.

Pana si vocea mea este in durere, dar orgoliul meu este mult prea important ca sa las dusmanul sa-mi vada partea slaba. Barbatii incep a rade de mine in batjocura. Eu ma enervez si incep sa intru intr-una din matahalele astea incepand sa ma lupt doar cu ajutorul picioarelor si capului. Brunetul musculor primeste un cap in gura de la mine, iar eu ma dezechilibrez, la fel si tipul. Maraie nervos spre mine si ii pot vedea sangele curgand siroaie pe barbia sa in jos.

-Curva! spune si imi aplica un pumn in abdomen asfel cazand in genunchi de durere.

Scancesc si apoi incerc sa-mi recapat respiratia, dar nu mai apuc pentru ca barbatii incep sa loveasca cu pumnii in mine, altii cu picioarele. Cu fiecare lovitura din mine, o tencuiala din zidul meu se farama, usor, usor lasand la iveala copila slaba din mine. Cand cred ca totul este deja terminat pentru mine, o voce groasa rasuna in intreaga incapere.

-Indepartati-va de fata.

La auzul acestor cuvinte barbatii se opresc lasandu-mi mie plamanii sa inpire adanc. Intreg corpul imi este impanzit de durere, dar cu ultima farama de putere scuip sangele ce vine de la buza mea.

-Dar sefu... spune o matahala catre barbatul care doar ce a intrat in camera.

-Am zis sa o lasati. zice si barbatii se indeparteaza de mine.

Pasii acelui barbat se aud precum un ecou in capul meu. Barbatul ajunge aprope de mine si face semn unuia dintre matahale. Bruta ma ridica de jos asezandu-ma in genunchi prinzandu-mi cu putere parul tragandu-ma de el astfel incat capul meu sa fie indreptat spre barbatul inbracat cu un palton negru si un pistol in mana.

-Bun venit in iad, Printesa..

Vorbele barbatului imi transmit fiori de frica, iar vocea sa ma baga si mai mult in sperieti. Cand sunt pregatita sa ii privesc chipul, totul se bruiaza atunci cand aud un sunet puternic ce-mi impanzeste urechile.

Oh, Doamne! Soneria ceasului meu desteptator ma trezeste din visat astfel incat ma ridic in fund rapid si cu respiratia grea.

Ce a fost asta? De ce tot nu ma lasa in pace? Visez asta aproape in fiecare seara si tot nu-mi pot da seama cine este barbatul acela imbracat in palton. Respiratia mi se mai reguleaza, iar bataile inimii la fel. Opresc soneria si privesc ceasul. Este ora sapte dimineata. Trebuie sa ma pregatesc, azi e prima zi de facultate. Oftez lenes si ma ridic din pat masandu-mi tamplele. Ziua asta a inceput perfect, ce pot spune?

Capul ma doare ingrozitor. Stiam eu ca nu trebuia sa merg la petrecerea aia si chiar nu trebuia sa beau paharele alea de alcool. Imi torn cafea din ibricul de pe plita aragazului de ultima generatie si beau o gura mare trezindu-ma instantaneu. Merg in baie si-mi fac rutina de dimineata, plus un dus rece ca gheata ca sa alunge cosmarul ala. Ies din baie cu halatul pe mine si parul prins in coc. Ma pozitionez in fata sifonierului si imi aleg de acolo niste blugi albastrii deschis cu o camasa alba, destul de eleganta. Privesc spre fereastra apartamentului si observ ca afara nu este o zi deloc rea. Se pare ca o sa-mi iau balerinii negrii azi.