Prințesa Mafiei 2

Capitolul 13- Lași

Tot ce facem este sa ne uitam unul in ochii celuilalt. In camera este liniste, marsavii aia ne-au incuiat aici, ne-au lasat o sticla de alcool, cateva floricele si atat. Noroc ca dormitorul meu are baie, altfel nu stiu ce m-as fi facut. Este atat de ciudata situatia asta, parca suntem la un concurs de clipit. Ochii sai sunt atintiti asupra ochilor mei, precum un vultur.

Privirea sa emana superioritate, nervozitate si curiozitate. Barbatul asta este atat de schimbator incat nici maca eu nu mai pot tine pasul cu el. La inceput am crezut ca il inteleg, ca ii pot da de cap acestui mister care il inconjoara. Este misterios deoarece tine secret motivul pentru care ma tot "hartuieste". Este nedrept, Nu i-am facut nimic ca sa se poata purta asa cu mine. Am suferit mult pe perioada adolescentei, ma facea mereu de ras in fata clasei mele, chiar si in fata profesorilor, replicile sale pline de aroganta mereu mi-au pus capac.

Acum incep sa-i fac fata, tata m-a invatat sa-mi ascund sentimentele fata de adversar, sa nu-i arat ca sunt slaba. Cu Roberto cred ca nu o sa reusesc niciodata sa fac asta, de ce? Pentru ca el ma intimideaza, ma priveste in felul ala atat de enervant si eu pur si simplu ii pic in capcana.

Linistea asta nu-mi place. Suntem asezati pe pat, el imbracat inca in blugii sai albastrii si tricoul negru, iar eu in tricoul meu larg si colanti. Imi musc buza inferioara pentru a ma abtine sa nu tip de frustrare. De ce ma priveste asa? Daca vrea sa-mi spuna ceva, sa spuna! Nu suport tensiunea dintre noi, parca vrem sa sarim unul la gatul celuilalt, in cazul meu chiar asa este, nu stiu daca si in al lui.

-Ma duc sa fac un dus. spun intr-un tarziu ridicandu-ma de pe pat, dar el imi prinde incheietura dreapta si ma tranteste la loc pe pat, doar ca de data asta ma intinde pe partea orizontala a patului si el se urca peste mine.

Bataile inimii mele cresc, la fel si respiratia mea. Ce vrea sa faca?

-De ce m-ai mintit acolo in masina? aud vocea sa rece si groasa ce imi provoaca fiori pe sira spinarii.

-Ce..ce te face sa crezi ca am mintit? il intreb fixandu-mi ochii in ai sai.

Citesc furie, furie si dorinta.

-Spune-mi odata adevarul, Antonia si de data asta fara sa minti! imi ordona el.

Acum trebuie sa-l sfidez, nu?

-Nu. Mint. spun apasat cele doua cuvinte.

El isi apropie mai multa fata de a mea, atat de aproape incat ii simt respiratia pe buzele mele. Ori cred ca inebunesc, ori vorbeste alcool-ul din mine, dar chiar as vrea in acest moment sa il sarut. Ma atrage, ah la dracu ca am recunoscut-o si p-asta! Vreau sa stiu ce gust au buzele lui, sa vad cum se simt buzele sale carnoase pe ale mele. Pana acum nu am sarutat pe nimeni si chiar nu-mi pot explica aceasta dorinta ce m-a cuprins dintr-odata.

-Deci asa vrei sa jucam, Antonia? Bine, atunci sa jucam! zice si acum isi pozitioneaza picioarele pe o parte si de alta a soldurilor mele.

Imi prinde mainile in mana sa mare si le pune deasupra capului meu. Nu stiu de ce, da chiar nu vreau sa-l opresc, vreau sa vad pana unde va merge cu asta. Se apleaca mai mult asupra gatului meu, iar buzele sale au inceput sa-mi sarute scobitura gatului. Contactul gatului meu cu buzele sale mi-a transmis mii de fiori electrizanti facandu-ma sa tresar. Mi-am muscat buza pentru a nu-i satisface auzul cu un geamat de-al meu. Nu vreau sa castige acest joc. Icnesc de durere cand ma musca de gat puternic, apoi incepand sa suga, dezmiarda muscatura cu limba sa pentru a mai ameliora durerea si apoi urca cu rasuratile pana la coltul gurii mele.

-Ce tot faci, Roberto? Il intreb eu printre dinti.

Trebuie sa para ca ma deranjeaza, desi asa ar trebui, nu se intampla. Nu ma deranjeaza ca el face asta.