Prințesa Mafiei 2

Captolul 24- Sfarsitul e aproape

"Ii simt mirosul caracteristic, nu vreau ca asta sa se termine vreodata. Simt cum bratele sale puternice ma strang la pieptul sau tare si cald ce imi transmite atata iubire. Simt bataile inimii sale cum bat in acelasi ritm cu a mea, fiecare atingere electrizanta. Aud fiecare cuvant soptit cu dragoste in urechea mea. Il simt aici, aproape de mine, il simt in suflet. Nu vreau ca dupa ce imi deschid ochii el sa dispara, dar sunt constienta. El nu se mai intoarce la mine, tot ce mi-a mai ramas in acest moment sunt amintirile. Amintirile ce ma bantuie, ma fac sa regret ca nu am apucat sa-i marturisesc totul de la bun inceput."

- Antonia Vicenzi -

F R A N C E S C A

Imi privesc fiica cea mica cum isi face temele la biroul ei. Stiu ca nu are nevoie de ajutorul meu pentru ca ea vrea sa faca totul de una singura, la fel ca sora ei mai mare. Antonia este un model pentru micuta Iris. Desi nu mai este atat de mica, noi inca o mai consideram pe Iris bucatica noastra de fericire. Inocenta si veselia de care da dovada ne fac sa ne gandim ca lumea in care ea crede ca traieste este raiul, dar adevarul crud este ca aici se afla adevaratul iad.

Inima mea este impartita in patru de cand a aparut Iris in viata noastra. O parte pentru Danilo, una pentru Dante, una pentru Antonia si una pentru Iris, iar in acest moment simt cum creierul se imparte in doua. Nu ma pot gandi de cat la Antonia si la cat de mult a sacrificat pentru ca eu sa fiu fericita. Nu sunt absurda si nici oarba, fiica mea cea mare a facut toate astea ca sa-si poata respecta promisiunea facuta acum mult timp fata de mine. Chiar daca era un copil cand a spus asta, a jurat ca va avea grija de Iris cu pretul vietii ei, dar in acest caz, cu pretul fericirii ei.

Consider ca daca esti in viata si nu ai fericire, degeaba traiesti, iar Antonia traieste fara fericire si libertate in acest moment. Eu sunt de vina pentru toate astea, ma simt precum ultimul om din cauza faptului ca nu mi-am putut ajuta fiica sa-si pastreze fericirea. Acum cand vorbeste cu cineva, nu mai zambeste si nu mai arata niciun pic de interes celor din jurul ei. Au trecut doar doua luni de la nunta ei cu fiul lui Madoc si inca sufera dupa Roberto. Doua luni in care a plans si in acelasi timp a incercat sa supravietuiasca in casa aceea, casa Diavolului in persoana.

Sunt inca suparata pe Danilo din cauza a ceea ce a facut. Ne-a vandut practic fiica si din seara aia am simtit cum intreaga noastra familie se destrama. Vreau ca totul sa revina la normal, inimioara lui Iris sa functioneze asa cum trebuie, Dante sa fie super protectiv cu Antonia si Antonia sa fie cu Roberto asa cum ar fi trebuit sa se intample de la bun inceput. Nici macar Printesa Mafiei nu mai poate repara aceasta fisura din inima mea. Partea mea intunecata de cand eram tanara s-a transmis la Antonia, iar acum presimt ca va iesi la suprafata asa cum s-a intamplat in urma cu trei ani.

-La ce te gandesti, mami? aud vocea gingasa a lui Iris, iar eu instantaneu sunt rupta din gandurile mele macabre.

-La nimic, scumpo! ii raspund fetei, apoi zambesc si incep sa ma apropii de biroul ei.

-Mama, stiu ca ceva se intampla. spune Iris cu glas serios.

-De unde ti-ai dat seama? o intreb uimita de comportamentul ei brusc, mai matur.

-Anto nu mai zambeste si nici nu a mai venit sa ma vada, tata este mereu trist, iar Dante nu a mai dat pe acasa. imi spune fetita abtinandu-si lacrimile. Am facut ceva sa ii supere? intreaba, apoi din dreptul usii se aude o vocea groasa.

-Nu este vina ta, scumpo! spune Danilo apropiindu-se de noi si aplecandu-se spre fata de 10 ani.

Ii pupa fruntea fetei apoi se ridica in picioare intorcandu-se spre mine.

-Totul se va sfarsi in curand. imi sopteste apoi ma saruta flamand.

Dupa ce ne despartim buzele, isi lipeste fruntea de a mea.

-Sfarsitul e aproape.

***

A N T O N I A

-Ia-ti mainile jegoase de pe mine, Cole! marai la progenitura asta, atunci cand isi aseaza mainile pe soldurile mele, in timp ce eu incerc sa-mi pun cerceii uitandu-ma in oglinda.

Nu-l suport si nici nu cred ca se va intampla vreodata. Suntem casatoriti de doua luni si tot nu intelege ca daca ma atinge ii voi rupe mainile si il voi bate cu ele. Am inceput sa urasc pe toata lumea si tot ce fac altii in jurul meu. Lucrez pentru Madoc acum si se pare ca este foarte incantat de asta, atat de incantat incat m-a lasat sa-mi continui studiile la facultate. Sarbatorile au trecut cu greu, acum este ianuarie si inca incerc sa ma obisnuiesc cu noua mea viata.

Emma si Shay, stiu totul despre mine acum, ele sunt singurele care imi sunt alaturi in acest moment. Imi mai spun ce face Roberto desi eu le cer sa nu o faca. Nu vreau sa imi amintesc ceea ce am pierdut pentru ca inca doare si nu cred ca aceasta durere va disparea.

Inspir adanc si incerc sa trec mai departe uitand de vechea mea viata. Soarta m-a adus in punctul asta mort. Nu mai am nimic de facut decat sa accept.

-Oh, haide Antonia! maraie progenitura. Suntem casatoriti, pot sa te ating cand vreau, mai stii? ma intreaba increzator atingandu-mi gatul cu buzele sale reci.

Dupa ce imi pun cerceii, marai nervoasa si il indepartez de mine.

-Asculta la mine lipitoare, ti-am explicat de atatea ori ca daca suntem casatoriti nu inseamna ca trebuie sa ne comportam ca si cum ne-am iubi sau ceva de genu'. Te asigur ca nu vrei sa-mi vezi partea rea asa ca te mai avertizez o data. Ma atingi, iti rup bratele. E simplu! spun printre dinti apoi ii largesc stransoarea cravatei pe care o legasem in asa fel incat sa-l sufoc.

Ii aranjez gulerul apoi ies din baie, intrand in camera in care se presupune ca eu si progenitura dormim impreuna, dar nu o sa vezi asa ceva. Dormim in camere separate de cand a cumparat apartamentul asta.

Imi iau in picioare pantofii cu toc inalt si platforma de culoare neagra care se asorteaza cu rochia lunga si albastra de pe mine. Ma mai privesc o data in oglinda lipita de usa sifonierului, apoi inspir adanc. In seara asta vom merge la o intalnire de afaceri unde o sa-mi vad familia si alti parteneri de-a lui Madoc si de-ai tatei.

-Sa mergem! spun hotarata catre saten apoi imi iau geanta cu pitolul si telefonul, in mana.

Sper sa se termine repede seara asta ca sa pot suferi in pace.

*******

Uh! Am postat! Stiu, stiu..aleluia! Mi-a luat mult sa imi aranjez ideile. Sper ca a fost pe masura asteptarilor voastre.

Ce credeti ca urmeaza?

P.S.- va recomand cartea "Viata de liceu" de la @Blackprinces27, are potential.

Roxx☺