Prințesa Mafiei 2

Capitolul 25- Măcel

Pasim in restaurantul unde se tine intalnirea de afaceri. La intrare suntem intampinati de gazde, o femeie bruneta in jur de 45 de ani si un barbat usor carunt ce pare a avea 50 de ani. Cole ii saluta, iar eu doar le zambesc slab in timp ce "sotul meu" ma prezinta ca fiind actuala lui sotie. Parem un cuplu de indragostiti gata sa moara unul pentru celalalt. Mai de graba l-as omori eu in timp ce doarme.
-Zambeste mai mult Antonia, asta daca nu vrei sa ai probleme! ma atentioneaza Cole in timp ce ma strange puternic de mana.

Scancesc, dar nu de durere ci de nervi. Cat ii ia lu' papa-lapte asta sa inteleaga ca mie nu mi-e frica de el si de amenintarile sale continue? Nu-mi place sa repet, dar pentru el o fac de vreo cinci ori pe zi si tot nu intelege. Off..incep sa cred ca trebuie sa-i desenez pe o foaie.

-Asculta aici, om bun de nimic. marai la el in timp ce il strang puternic de brat si totusi zambind fals catre ceilalti in timp ce ne apropiem de masa lui Madoc. Nu ma sperii, daca ar fi dupa mine, pana acum erai mort, as fi cea mai fericita femeie din lume daca as ramane vaduva si crede-ma ca daca taticul tau cel scump nu ar santaja cu persoane dragi, eu nu ma mai aflam acum la bratul tau, aproape rupandu-ti mana. continui inca zambind cu tact, apoi dandu-i drumul progeniturii.

-M-am facut inteleasa? intreb dupa alti cativa pasi facuti.

-Foarte clar. imi raspunde el destul de in durere.

Se pare ca partea mea rea a iesit de sub carapace. Daca as fi in locul lor eu nu m-as provoca. De la un timp De la Principessa Mafia are toane. E ciudat sa vorbesc despre mine la persoana a treia dar totusi placut, imi gadila orgoliul feminin si credeti-ma, orgoliul meu nu se poate compara cu un altul.

Ajungem la masa unde Madoc si familia mea, impreuna cu alti oameni, vorbesc.

-Oh, copii ati ajuns! spune "socrul" meu atunci cand ne observa prezenta.

Ii salutam pe toti, apoi luam loc la masa mare, Cole langa tatal sau, iar eu intre Cole si Dante.

-Ce cauti aici! soptesc printre dinti fratelui meu.

-Iti salvam pielea. sopteste si el la randul lui facandu-mi ochii mari.

Stai, ce? "Salvam"? Care ei? Nu mai inteleg nimic, cum sa-mi salveze pielea?

-Nu faceti ceva prostesc! ma gasesc ca ii spun inapoi lui Dante.

-Tu stai linistita si bucurate de spectacol, seara asta va fi una pe masura. imi spune, iar asta ma baga si mai mult in ceata.

Ce mama dracu vor sa faca? Sa ma pregatesc de ce-i mai rau? Nici nu stiu, tot ce stiu sigur este ca in seara asta se va varsa mult sange.

***

Seara se desfasoara inca in liniste. Am dansat cu tantalaul de Cole, iar acum cu fratele meu, pe o melodie lenta.

-Ce naiba ai de gand sa faci? il intreb incruntata pe cel cu care dansez.

-Avem un plan, Antonia, ti-am spus, nu trebuie sa-ti faci griji de nimic. imi spune el relaxat.

-Dante, daca faceti ceva de rahat, Madoc arunca in aer cladirea cu tot cu noi inauntru, intelegi? Cladirea e impanzita de dinamita. marai nervoasa in urechea lui desi fata mea nu exprima nimic.

-Am deconectat toata dinamita. ma calmeaza el.

-Nu-mi place ca esti asa relaxat. il informez cu teama in glas.

-Surioara, ti-am mai spus, trebuie doar sa fii pregatita la momentul potrivit, care... lungeste el ultima vocala si isi priveste ceasul...este peste cateva minute. Sper ca esti inarmata.