Prințesa Mafiei 2

Capitolul 26- Eu sunt Rosella lui!

Sunt franta. Astazi am avut doua examene grele, teme peste teme, lucrari si proiecte tampite. De ce am ales eu arhitectura? A da, imi place sa desenez. Dar nu este acealsi lucru. Acum stau in fata laptop-ului, imbracata doar cu tricoul lui Roberto si lenjerie intima, parul imi este prins intr-un coc dezordonat, iar la ochi am cred ca niste cearcane adanci.

-Iubito... aud miorlaitul de copil mic al lui Roberto, dar nu il bag in seama si imi continui proiectul "Viitoarea mea casa".

-Antonia.. miorlaie iar barbatul ce sta asezat pe canapea in spatele meu.

E evident ca stau pe jos, mereu mi-am facut temele pe jos, niciodata la birou sau la masa. Am fost un copil mai ciudat, trebuie sa recunosc.

In timp ce faceam ultimele retusuri la proiectul pe care trebuie sa-l predau maine la prima ora a diminetii, Roberto incepe sa-mi maseze usor umerii incordati. Eu ma opresc din ceea ce faceam si il las sa-si continue treaba pe care o face atat de bine.

-Ce bine e! spun si imi las capul pe spate astfel incat el sa-mi sarute fruntea, apoi nasul si in cele din urma buzele.

-Esti foarte incordata, iubito. sopteste el in urechea mea, apoi eu ii zambesc slab relaxandu-mi muschii. Ai terminat? ma intreaba dupa ce termina de facut masajul.

-Aproape.. raspund nesigura scarpinandu-mi ceafa.

-Lasa-ma sa-l vad! spune si apoi se apleaca catre laptop pentru a apasa play pe planul meu interior si exterior al unei case.

Presupusa mea viitoare casa sau cel putin asa se numeste titlul proiectului.

-Arata minunat. spune el surprins de designe-ul meu.

-Nu este cine stie ce. Profu' mi-a spus ca ar fi interesant sa amestec stilul italian si stilul american de constructie. Eee..ciudata. spun eu strambandu-ma la ecranul laptop-ului.

-De ce spui asta? ma intreaba el inca privind schita.

-Nu-mi place cum a iesit. zic dezamagita de mine.

-Ei..eu cred ca a iesit fantastic avand in vedere ca tu nici macar nu ai fost la orele in care a predat despre aritectura americana. Iubito.. spune si imi da laptop-ul de-o parte intorcandu-ma cu fata la el, luandu-ma in poala sa. Trebuie sa faci o pauza, nu crezi?

-Stiu dar.. nu apuc sa mai spun ceva ca el imi apasa tamplele si le maseaza facandu-ma pe mine sa pic instantaneu pe pieptul sau tare.

-Esti obosita. L-ai cautat pe Madoc, ai facut teme, ai incercat sa fii la zi cu lectiile de la facultate, ai avut grija de afacerile tatalui tau si in plus aseara am fost in club cu gasca. Iti trebuie somn. spune el hotarat sa ma opreasca din treaba.

-Roberto, te rog.. casc, apoi continui.. vreau sa termin mai repede astea ca sa nu mai am si alte griji pe cap.

-Oh, nu! Tu o sa dormi! spune si ne ridica pe amandoi, cu mine in brate, inchinzand laptop-ul si ducandu-ne in dormitorul meu calduros.

-Esti asa incapatanat. mormai eu prijinindu-mi capul pe umarul lui.

-Ha! Cine vorbeste! mi-o intoarce, apoi ma aseaza incet pe pat, cu mai multa grija decat cat cu un bibelou care e gata sa se sparga.

Se aseaza si el langa mine in pat acoperindu-ne corpurile cu patura subtire. Imi asez capul pe pieptul sau si el imi pune o mana pe spate tragandu-ma mai aproape de el.

-Te iubesc, Roberto. mormai eu cu glas ragusit.

-Si eu te iubesc, iubito. Acum dormi, maine va fi o zi lunga asa ca trebuie sa te odihnesti. Noapte buna! imi ureaza cu vocea sa groasa in linistea mormantala din camera.