Prințesa Mafiei 2

Capitolul 27- "O sa-l infrunt pe insusi Diavolul"

"Viata e un iad, iar acum incercam sa-i tinem piept Diavolului"

*

Oh...sunt franta! Tot ce-mi doresc in acest moment este un dus fierbinte, un sarut de la Roberto si un somn bun. Este deja opt seara si eu abea acum am iesit de la cursuri. Ma rog am avut si ferestre, dar le-am petrecut invatand la bilioteca. Simt cum creierul imi zvagneste in cutia craniana din cauza ca am gandit atat de mult. Practic mi-am prajit creierul azi, dar le pasa profesorilor? Nu!

Off...acum sunt in fata apartamaentului meu, caut cheia de nebuna prin geanta. Se pare ca Roberto a incuiat usa si cred ca doarme de nu raspunde. Ah, aleluia...am gasit-o. Scot cheia din geanta si o infig in yala, o invart, apoi apas pe clanta deschizand usa. Nu ridic capul decat dupa ce scot cheia din yala. Dupa ce privirea mea se ridica asupra incaperii, constat ca lumina este aprinsa, iar intreg apartamentul meu distrus. Din cauza socului scap din mana geanta cu laptop-ul si foile din mana imporastiindu-se pe podea.

-Ce s-a intamplat aici? intreb mai mult pentru mine. Roberto! ii pronunt numele iubitului meu atunci cand imi amintesc ca l-am lasat aici azi de dimineata. Roberto! incep sa strig prin intreg apartamentul vizitand fiecare incapere.

Unde este? Ce dracu se intampla aici? Oh, la dracu! Daca Madoc are legatura cu toate astea? Nu, nu, nu, Antonia! Tu trebuie doar sa te calmezi putin, sa respiri adanc si sa-ti scoti telefonul din geanta, apoi sa-l suni pe Roberto.

-Trebuie sa gandesc pozitiv. imi spun apoi inspir adanc si expir aerul.

Scot telefonul din geanta care se afla pe jos in mijlocul dezastrului din sufragerie, apoi il apelez rapid pe Roberto. Nu raspunde! Oh, la dracu! Il mai sun o data si dupa cateva apeluri raspunde.

-Roberto, unde esti? Apartamentul meu este devastat si la dracu daca e o glu..

-Calmeaza-te, Printesa! aud o voce prea cunoscuta de la celalalt capat al firului, facandu-ma sa ma opresc brusc din turuit.

-Unde e? Ce i-ai facut, jigodie? acum tip isterica la telefon si simt cum incet, incet isi fac aparitia lacrimile.

-Oh..dar de ce incepem cu jigniri, Printesa? Tu m-ai sunat! spune pramatia in telefon facandu-mi mie sangele sa fiarba in vene.

-L-am sunat pe Roberto, nu pe tine jigodie. In sfarsit iesi la suprafata? Gata, nu-ti mai este frica? il intreb luandu-l peste picior si incepand sa ma plimb nervoasa prin camera.

-Nu mi-a fost niciodata frica de tine, Antonia. blufeaza el.

Ha! Acum are chef si de glume. Bineinteles ca ii este frica, altfel ma ataca din fata, nu pe la spate, rapindu-l pe Roberto.

-Oh, serios?! Si atunci de ce l-ai luat pe Roberto si nu ai venit sa ma confrunti pe mine? intreb cu, curiozitate in glas, dar si cu o ura profunda.

-Este mai dureros daca le fac rau celor din jurul tau, nu tie. Asa ma distrez dublu, te vad pe tine agitata si in durere in timp ce iubitelul tau este legat cu lanturi si batut pana la epuizare. spune apoi rade malefic, facandu-ma pe mine sa inghit in sec.

-Lasa-l in pace! strig pierzandu-mi controlul. Doar lasii fac asta Madoc, asta ai fost si asta vei ramane, un las! tip in telefon incercand sa opresc valul de lacrimi in a ma acapara.

-Cat de las o sa ma crezi acum cand iti spun ca ma aflu in depozitul abandonat din Sicilia? Si iubitelul tau e aici sa stii, nu-mi place ca tot mormaie de durere, ce zici sa-i curm suferinta? ma intreaba scorpionul plin de curaj in dotare.

-Sa nu indraznesti! Asta este intre noi doi si nimeni altcineva. O sa vin eu in locul lui. spun incercand sa-l imbunez pe scorpion.

-Mmm..s-a facut! accepta el incredibil de repede. Dar..vii singura, Printesa, ai doar 24 de ore la dispozitie si eu zic sa te grabesti, iubitelul tau nu prea mai rezista. si dupa aceste cuvinte rostite intr-un mod malefic, un strigat de durere se aude pe fundal.

-Fie, fie. Doar lasa-l, o sa fiu acolo! Iar daca pune sfantu' sa fie o capcana, jur Madoc, am sa te fac sa regreti ziua in care ai calcat pragul familiei mele! spun nervoasa printre dinti, apoi inchid rapid.

-La dracu! tip si iau un scaun ce era cazut pe jos si-l arunc in peretele din fata mea, dand drumul lacrimilor.

Nu, nu si el! Daca pateste ceva rau va fi doar vina mea. Oh, Doamne! Gata, Antonia, tu trebuie sa fii calma, suna-l pe Dante, el va stii ce sa faci. Dante? Doamne, am inebunit? Nu ma va lasa sa fac ceva niciodata. Adam! Adam e raspunsul.

Imi sterg lacrimile de la ochi, apoi ies pe usa apartamentului meu devastat si ca un fulger ajung in fata usii lui Adam in care bat precum o nebuna. Oh, haide... nu e timpul sa i-o tragi lui Emma. maraie constiinta mea, de parca Adam ar auzi asta. Dupa un minut de asteptare usa se deschide dezvaluind un Adam sifonat rau si o Emma excitata ca naiba. Stiam eu ca asta voiau sa faca. Normal, doar ce voiai sa faca? Sa joace carti?

-De ce bati ca o nebuna? intreaba Adam vizibil nervos, dar nu am timp sa ma cert si cu el asa ca trec direct la subiect dupa ce intru peste ei in apartament.

-Madoc l-a capturat pe Roberto. marai la cei doi iar ei raman stana de piatra.

-Cum dracu s-a intamplat asta? tipa speriat Adam la mine.

-De unde vrei sa stiu eu desteptule? Pana acum am fost la facultate, mi-au devastat apartamentul si l-au luat pe Roberto pana la mama dracu in Sicilia! tip la ei nervoasa. Voi unde erati cand apartamentul meu a fost intors cu susul in jos, chiar atat de surzi sunteti? ii intreb deja scoasa din sarite.

-Am avut..treaba. intevine Emma destul de rusinata acum ca a iesit din socul primelor mele cuvinte adresate lor.

-Observ ca v-am intrerupt. spun destul de serioasa.

-Ce ai de gand sa faci? intreaba Adam schimband subiectul in cel initial.

-O sa-l infrunt pe insusi Diavolul, ce altceva? Pe mine ma vrea Madoc, trebuie sa ajung in Sicilia cat mai repede cu putinta, scorpionul mi-a dat 24 de ore. Vreau sa ajung acolo fara sa atrag atentia, oamenii familiei mele monitorizeaza tot in intreaga Italie, mai ales in Sicilia. Trebuie doar sa ma ajuti cu trasportul, nimeni nu mai trebuie sa stie inafara de voi. le spun serioasa, iar ei ma privesc speriati.

-O sa venim cu tine! spune rapid Emma incercand sa nu se balbaiasca.

-In niciun caz! sar repede cu gura. Daca Madoc vede ca incalc ceea ce am spus, il va omori pe Roberto fara probleme. Trebuie sa merg singura, asta ne-a fost intelegerea. Deci ma poti ajuta? intreb acum privindu-l atenta pe Adam.

El aproba nesigur doar cu o miscare a capului. Sunt speriati de mine, de seriozitatea cu care le vorbesc. Asta sunt eu cea adevarata, urmarita de trecut si bantuita in prezent. Trebuie sa-l salvez pe Roberto, nu-l voi lasa sa moara din cauza mea. Si chiar daca stiu ca ma arunc direct in gura lupului, voi muri stiind ca am salvat persoana iubita, nu?

Vin dupa tine iubitule, doar mai rezista.

*******

Salutaaare! Nu mai pot! Mi-am stors creierul atat doar pentru o mie trei sute de cuvinte. Imi pare rau ca a durat atat, dar am ideile amestecate in cap. Nu prea mai am chef de scris de la un timp, nu stiu de ce, probabil pentru ca mai e putin si incepe semestrul doi sau pentru ca sunt o asa mare lenesa. Nici vantul inspiratiei nu mai bate.

Eh..o sa-mi revin eu.

In orice caz, eu sper ca v-a placut acest capitol, cam..sec ce-i drept. Va astept comentariile in continuare. Sa stiti ca de fiecare data cand va citesc comentariile atat de incurajatoare, mai ca imi vine sa plang, iar apoi imi dau seama trebuie sa continui ceea ce fac.

Va pup, bai!

Roxx☺