Povestea mea

Crima

Individul este la baie...ma îndrept spre el cu pistolul in mână...când am intrat în baie acesta tocmai își dăduse masca jos...văzându-l mi-am dat seama că îl cunosc de undeva dar nu puteam sa îmi dau seama de unde...
Am îndreptat pistolul catre el, iar atunci cu un zambet diabolic mi-a zis :
-Bună , Julia...nu poți să ma omori...
-De unde îmi ști numele? l-am întrebat eu.
-Și tu ar trebui să mi-l ști, doar ca tu credeai ca am murit...
Când am auzit aceste vorbe mi s-au înmuiat picioarele.
-Cu...cum adică ar trbui să știu cum te numești...nici macar nu te cunosc...știu doar ca mi-ai dat foarte multe motive ca să te omor...așa că acum a venit timpul...am ridicat pistolul si l-am încărcat.
-Julia, nu poți să mă omori...sunt tatăl tău...spuse individul foarte calm.
- Cum adică ești tatăl meu eu sunt adoptată, iar tatal meu biologic a murit...
- Vezi...ți-am zis eu ca tu credeai că am murit, însă eu doar am plecat de acasă din cauza mamei tale, din vina ei vreau sa te ucid...si pe tine, dar și pe frații tăi...Acum că tot ești aici vreau să îți spun ca eu te-am lovit cu mașina atunci cand ai intrat în comă, însă eu voiam să fie altfel...voiam să mori.
-Hmm...ce mai tată...spunând acestea am ridicat pistolul si am apăsat pe trăgaci, glonțul i-a pătruns în inima, iar in următoarea secundă criminalul a cazut pe jos.
Mi-am omorât propriul tată...acum sunt o criminală,toată viața voi fi o criminală.